Suntem în momentul acel în care ne uităm spre Cotroceni și așteptăm un proiect de țară. Așa cum am mai scris, președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Werner Iohannis, a renunțat pe tăcute la proiectul “România educată”, care nu putea fi în sine un proiect de țară, ci o etapă de parcurs. În schimb, pe data de 29 septembrie 2016, prin decizia numărul 15, Președintele a înființat Comisia Prezidențială pentru Proiectul de țară, aflată sub coordonarea consilierilor prezidențiali Leonard Orban și Cosmin Marinescu.
“Comisia prezidențială
privind Proiectul de țară are obiectivul de a dezbate și a trasa direcții de dezvoltare și de modernizare a României și de a elabora un document politic, programatic, care să întrunească consensul partidelor și formațiunilor politice parlamentare”.
Până să ajungem la componența comisiei, să remarcăm în primul rând faptul că proiectul de țară este destinat doar aprobării unor elite, aleșilor între aleși: partidele și formațiunile politice parlamentare. Ceea ce înseamnă că toți românii care au votat partide ce au obținut sub 5% nu sunt nici reprezentați de acest proiect prezidențial de țară și nici nu sunt chemați să-și dea cu părerea asupra lui. Societatea civilă, de asemeni, nu are niciun cuvânt de spus asupra proiectului de țară. Cetățenii care nu s-au regăsit în oferta partidelor politice și, prin urmare, n-au votat, sunt desconsiderați și în ceea ce privește proiectul prezidențial de țară, oricare va fi el.
Mai mult, Comisia prezidențială pentru Proiectul de țară a fost alcătuită la finalul lui septembrie 2016, cu doar două luni și jumătate înainte de alegeri. Din acest motiv, în comisie se găsesc doar reprezentanți ai partidelor care erau în Parlament la acel moment. USR, de exemplu, nu are reprezentanți în comisie, deși a obținut un scor electoral mai bun decât ALDE sau decât PMP, care au câte doi reprezentanți în comisie. Componența comisiei ar fi trebuit refăcută imediat după alegeri, căci oricum nu se apucase serios de lucru, astfel încât măcar la nivelul partidelor parlamentare să existe o reprezentativitate cât de cât corectă a alegătorilor.
Dar să vedem cam care
este, în mare, componența comisiei.
În primul rând, comisia are 24 de membri, care nu sunt remunerați pentru activitatea lor dar care sunt fie persoane independente recuoscute în domeniul lor de activitate drept specialiști incontestabili, fie reprezentanți ai partidelor. Comisia este împărțită în patru grupuri de lucru, fiecare grup de lucru având câte șase membri.
Grupul de lucru 1,
Statul de drept şi libertăţile fundamentale, îl are drept responsabil pe Cristian Pîrvulescu, ceilalți membri fiind: Gheorghe Oprescu (profesor la Politehnică), Daniela Nemoianu (specialist în drept european, legislație fiscală și dreptul afacerilor), Radu Cojocaru (inginer, fost parlamentar, reprzentant ALDE), Marius Nica (fost ministru al fondurilor europene, reprezentant PSD), Gyula Winkler (europarlamentar, reprezentant UDMR). Ar fi câte ceva de spus despre competențele fiecăruia dintre membri, dar nu e neapărat loc. Așa că vom spune doar că responsabilul acestui grup de lucru este un om cu o viziune deosebită, Cristian Pîrvulescu fiind unul dintre principalii responsabili pentru modul în care a arătat legea votului uninominal, cea care, la a doua sa aplicare a dus către un parlament supradimensionat și ineficient.
Grupul 2 de lucru al comisiei,
Modelul economic de dezvoltare durabilă îl are drept responsabil pe Cristian Popa (ex viceguvernator al BNR) și membri pe Lucian Croitoru (consilier al guvernatorului BNR), Viorel Ştefan (actualul ministru de finanțe din partea PSD), Valentin Lazea (economistul șef al BNR), Adrian Ciocănea (profesor la Politehnică, reprezentant al PNL) și Vasile Iuga (senior adviser la PwC, reprezentant al unui guvern care nu mai există, guvernul Cioloș). Putem sta liniștiți, căci de modelul economic de dezvoltare durabilă se ocupă, în cadrul proiectului de țară, BNR-ul. E și normal, Mugur Isărescu fiind exemplul perfect de dezvoltare personală extrem de durabilă.
Grupul 3 de lucru,
Dimensiunea socială şi culturală, e alcătuit din: Ioan-Aurel Pop, responsabil, (academician, rector al UBB), Attila Korodi (deputat UDMR), Ovidiu Victor Ganţ (vicelider al grupului miniorităților naționale din parlament) Lucian Alexandru Curtu (decan al facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Brașov, reprezentant PMP), Varujan Pambuccian (lider al grupului minorităților națioanle din parlament), Cristian Cosmin (fost secretar de sta la MDRAP, reprezentatn ALDE). Aici stăm aproape perfect, căci minoritățile domină grupul de lucru care se ocupă de cultură și de aspectele sociale, alături de silvicultori și specialiști politici în dezvoltarea regională. Ioan Aurel Pop pare complet rătăcit în grupul pe care-l conduce, dar ăsta paote fi un imbold pentru a-l face să lucreze cu mai mult spor și deosbită îndârjire.
În finel, al patrulea grup de lucru,
Dimensiunea europeană şi relaţiile externe, este condus de către Dan Dungaciu (sociolog și geopolitician), ceilalți membri fiind Vasile Puşcaş (profesor la UBB, fost negociator-șef pentru integrarea în UE), Siegfried Mureşan (europarlamentar PMP), Iulian Chifu (fost consilier prezidențial, profesor la SNSPA), Gabriela Drăgan (profesor la ASE, director general al Institutului European din România) și Ene Dinga (fos ministru al Integrării europene, cercetător științific la Academia Română, reprezentant PNL). E bine că tocmai grupul de lucru pentru relațiile externe este condus de un om, Dan Dungaciu, care a înțeles cât de mult suferă cetățenii din pușcării, girând trei volume ale lui Teodor Bogdan Nicola, volume care ar fi trebuit să-l ajute să iasă mai repede din pârnaie,
Ăștia sunt, așadar, oamenii
care vor scrie proiectul de țară al României, proiect de țară asupra, în forma actulă a propunerilor prezidențiale de organizare, noi nu avem niciun drept să ne pronunțăm.
Chiar dacă 12 dintre membrii comisiei sunt puși acolo de partide și formațiuni parlamentare, ei nu reprezintă actuala configurație a Parlamentului, lipsind vocea celor care au votat USR. Un alt membru al comisiei, reprezntantul Guvernului Cioloș, nu reprezintă de fapt pe nimeni, căci guvernul acela nici nu mai există și nici nu era rezultatul unui scrutin. Problema lipsei de reprezentativitate a societății civile și a celor care n-au votat e aceeași ca al începutul articolului, nu mai revenim.
Modul în care sunt văzute
adoptarea și aprobarea proiectului de țară de către Președinte este unul complet nefuncțional, frustrant și inaplicabil. Fără o reală reprezentativitate pentru întregul popor, Proiectuld e țară, oricât de bun ar fi, nu va fi niciodată respectat de către niște partide care, în momentul conceprii sale poate că nici nu există.
Proiectul de țară nu trebuie să fie o găselniță electorală a unui cetățean dornic de un al doilea mandat, ci un proiect real, aplicabil și asumabil de către toți. Un proiect de țară ar trebui făcut de oameni care chiar să reprezinte pe cineva, să-și poată asuma responsabilități, să dea explicații și să nu trateze totul ca pe o joacă intelctuală fără finalitate. Un proiect de țară ar trebui să devină lege, o lege specială, aplicabilă imediat din momentul proclamării și cal cărei rol să fie transformarea României într-un interval de timp dat.
De aceea, în loc să fie o frecție la picioarle de lut ale președintelui, proiectului de țară nu i-ar strica:
– să fie propus de către o comisie plasată sub atuoritatea prexidnețială, dar alcătuită din oameni aleși de către cetățeni;
– să fie aprobat prin referendum de către întreg poporul, asumat apoi de către politicieni, să fie transformat în lege cu termene clare, ineluctabile, și sancțiuni drastice în caz de obstrucționare.
Domnule Președinte,
trageți aer în piept, ștergeți-vă lacrimile pricinuite de înfrângerea din decembrie și de cea de la Curtea de Apel din Pitești și apucați-vă de lucru în interesul țării. Concediați-vă consilierii care vă potențează meschinăria, orgoliul supradimensionat și nervii. Faceți un efort, gândiți, și încerați să oferiți României un proiect de țară real, o viziune pentru următorii 20 de ani, un scop pentru care chiar să merite să se zbată. Faceți asta fie pentru a intra în istorie, fie pentru a vi se ridica, la un moment dat, statuie, fie din orice alt motiv vreți dumneavoastră. Motivul e mai puțin important, important e s-o faceți.
Bețe prin gard, șopârle iefitne și intrigi de mahala, astea sunt la îndemâna oricărui nechemat în politica mare a unei țări. Dacă veți reuși să vă ridicați deasupra, privind mai departe de alegerile prezidențiale din 2019, chiar ați putea însemna mai mult decât încă un capitol nefericit din cartea cu președinți neinspirați ai unei țări care merită mult, mult mai mult.
Excelent articol. Si uite asa, in buna traditie a neamului, un lider vanitos si slab strateg va reusi sa duca in derizoriu si ideea de proiect de tara.
Va fi scris un document stufos, cu generalitati marete si goale de continut, ceva in genul platformei in 100 de puncte a lui Ciolos.
Foarte probabil ca lotul de actuali contributori la proiectul de tara va fi completat cu ‘elita intelectuala’ care postuleaza ce e bine si ce e rau in democratia romaneasca, indrumandu-ne pasii catre un viitor luminos in care toti romanii vor fi filosofi, artisti abstracti si politologi.
Va fi un proiect frumos, vom lacrama citindu-l si vom uita de el imediat dupa. Si vom mai pierde o ocazie de a avea in sfarsit o strategie care sa dea sens existentei noastre ca neam intre neamuri.
„Iar noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem”.
acuma ca i-a atras atentia un ditamai jurnalist de la catavencii, sa-l vezi pe dom presedinte cum isi baga mintile in cap, isi schimba stilul personalitatea colaboratorii si sefii :))))))
lasa-l domnule, ca baiatul nu poate mai mult si nici altfel. un dislexic in politica.