Pe străzile slinoase și întortocheate ale Bucureștiului circulă tot felul de legende urbane ridicole. De exemplu, povestea Ambulanței Negre sau mitul că Sorin Oprescu e un primar bun. Desigur, de cînd domnul Oprescu e primar în București nu s-a înregistrat nici o epidemie majoră de ciumă bubonică și maidanezii n-au preluat de tot controlul, în urma unui scenariu inspirat din Planeta maimuțelor, dar asta nu îl face pe Oprescu un primar bun. Un scenariu care l-ar transforma pe Oprescu într-un Dumnezeu, cel puțin în ochii mei, ar fi unul improbabil în care scările rulante de la Universitate ar funcționa, aș putea să mă plimb prin Militari cu o fleică de carne în mînă fără să fiu atacat de cîini sau de oameni, aș găsi loc de parcare de fiecare dată cînd am nevoie, iar asfaltarea unei străzi pietonale în centrul orașului n-ar dura doi ani.
Aproape că m-aș mulțumi și cu ultima parte, dar încep să mă îndoiesc serios că o să mai prind în timpul vieții mele terminarea lucrărilor de asfaltare pe segmentul pietonal situat între gura de metrou de la Piața Unirii 1 și capătul tramvaiului 32, rezolvarea problemei recurente a vînzătorilor stradali sau soluționarea problemei locurilor de parcare din aceeași zonă. Cu toate astea, Primăria are planuri mult mai ambițioase pentru Piața Unirii.
De cîteva zile, în fața scării mele a apărut o pancartă stingheră, de 30 x 30 cm, care supune dezbaterii publice, timp de 25 de zile, reconfigurarea totală a zonei Piața Unirii – Bulevardul Unirii – Piața Constituției, prin mutarea carosabilului, desființarea unor spații verzi și asfaltări masive. Ați spune că e vorba de o chestie destul de importantă, nu doar pentru locuitorii din zonă, ci și pentru restul oamenilor interesați de cum o să arate centrul orașului în care trăiesc. Totuși, Primăria Capitalei nu e de aceeași părere. În afara pancartei jenante, pe care am descoperit-o absolut accidental pentru că într-o zi m-am aplecat să-mi leg șireturile în fața ei, nu există nici un alt indiciu asupra planurilor urbanistice grandioase ale edililor. Mai mult, cea mai mare greșeală pe care poți s-o faci este să urmezi sfaturile de pe pancartă și să cauți mai multe informații pe site-ul Primăriei. Nu numai că nu găsești nimic relevant legat de subiect, dar mulțumită structurii logice și designului avangardist în anii ‘90, oricît de multă bunăvoință ai avea, riști să rătăcești zile întregi pe site fără posibilitatea de a te întoarce acasă la familie și prieteni. La fel de riscant este să evadezi de pe site pentru că, încercînd să rezolvi misterul, ajungi inevitabil pe centralbucuresti.ro, principala sursa oficială de informații atunci cînd vine vorba de Proiectul Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului București (PIDU) și totodată o colecție hilară de poze photoshopate prost, termeni de specialitate, enunțuri hilare și propoziții în limbaj de lemn. De exemplu, vă puteți ciocni oricînd de expresii precum “Limitarea traficului auto pînă la interzicerea lui în interiorul zonei, poate asigura o schimbare de percepție și redefinirea pietonilor în locuitori sensibili la viața metropolei”, “harta mentală a Bucureștiului” sau, preferata mea, “diversitatea funcțională, cu preponderență a comerțului și a serviciilor, spațiile de loisir și alimentație publică propuse, posibilitatea accesării publicului cu ușurință la ambele laturi va atrage un număr sporit de utilizatori”.În mod normal, situația ar fi de rîs dacă n-ar fi de plîns. În caz că vă întrebați, PIDU nu e o glumă proastă a unor studenți de la Arhitectură, ci planul de dezvoltare a Bucureștiului în perioada 2009-2015, adică o strategie extrem de complexă, care se presupune că ia în calcul toate nevoile, problemele și provocările unei capitale europene și dictează o direcție fermă de acțiune. În realitate, potrivit PIDU, printre problemele cele mai stringente ale Pieței Unirii sînt faptul că “fîntînile arteziene constituie insule în trafic și nu pot fi admirate îndeaproape de către pietoni”, “spațiile verzi sînt izolate de coridoare de trafic rapid”, iar “axa monumentală a bulevardului Unirii segregă zone cu o morfologie organică, altă dată conectate”. Desigur, nicăieri nu se menționează că Primăria n-are suficienți bani pentru a repara fîntînile menționate sau a le pune măcar în funcțiune, dar cu toate astea aparent foarte mulți pietoni se plîng că nu le pot admira decît de la distanță. Nu se menționează nici faptul că în ultimii doi ani s-au montat două sisteme nefuncționale de irigare a spațiilor verzi și un set nou-nouț de proiectoare subterane, amplasate la rădăcina copacilor. Dar pînă la urmă cui îi pasă? Ce dacă șoseaua se mută pe sub balcoanele blocurilor? Ce dacă nimeni nu i-a întrebat pe oamenii care locuiesc acolo dacă vor asta? Pe hîrtie totul e frumos și organizat. Progresul e inevitabil. Și, în definitiv, atunci cînd a reformat orașul, Ceaușescu a fost nevoit să ceară voie cuiva?
0 vizualizări
