E plin Internetul de poze cu soldați americani ținând în brațe bebeluși afgani, aruncându-i peste garduri de sârmă, jonglând cu ei, mă rog, pare un fel de olimpiadă în care toate probele sunt cu bebeluși afgani. Arteziene de umanitate, râuri de umanism, șiroaie de lacrimi și înduioșare. Bebelușii afgani de acum douăzeci de ani sunt azi tineri în toată regula, iar ei vor trăi pe mai departe într-o țară aproape nouă pentru ei, cu care nu au luat contact până acum. Dar asta e altă discuție.
Să ne întoarcem la eroisme: România și-a făcut datoria. Nu față de Afganistan, nu față de afgani, ci față de cei care contează: față de partenerii noștri din NATO și față de istorie. Am reușit, într-un sfârșit, să repatriem cei câțiva români din Afganistan.
Între timp, politica externă a României merge mai departe. Am câștigat în Afganistan, dar asta nu face decât să ne oblige: premierul Florin Cîțu a luat parte la un dejun de lucru cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, cu prilejul summit-ului inaugural al Platformei Crimeea. Florin Cîțu s-a luptat puțin cu Rusia, pentru că, nu-i așa, ca viitor președinte al României, trebuie să își arate de pe-acum anvergura de lider regional.
Hai să zicem că în Afganistan ne-am dus și noi cu valul, cu „băieții“ din NATO, să fim și noi acolo, să ne vadă șefii, dar cum să participi la ceva care neagă dreptul Rusiei asupra Crimeei? Nici opozanții lui Putin din Rusia nu neagă acest drept. Și, înainte de toate, nu o neagă istoria.
Dar așa e frumos, să ne dăm „anti“, chiar și atunci când ne-am lăsat parte din creier la bagajele de cală.
1.803 vizualizări
