Propaganda bună și propaganda rea

Europa Liberă, radioul de legendă al anilor comunismului, își va relua activitatea prin programe în limba română și în limba bulgară.

Din comunicatul companiei Radio Europa Liberă/Radio Liberty nu reiese încă foarte clar dacă Europa Liberă va fi un radio de sine stătător sau doar un furnizor de conținut pentru instituții media din România și Bulgaria, inserându-și propriile producții în programele și pe platformele deja existente. Tind să cred că, mai degrabă, Europa Liberă va fi furnizor, nu emițător. De altfel, în comunicatul de acum două săptămâni, se spune că Radio Europa Liberă va difuza reportaje multimedia și analize politice și va activa în parteneriat cu instituții media deja existente pe piață. Este foarte probabil ca, în România, Europa Liberă să se asocieze cu Europa FM, care pregătește deja terenul de câteva luni, folosind drept generice pentru câteva pastile genericele Europei Libere, mai exact părțile din Rapsodiile lui Enescu folosite de REL ca generic de post și ca generic al emisiunii Actualitatea românească. De altfel, Europa FM a trecut recent printr-o interesantă schimbare de proprietar, de la grupul francez Lagardère la compania cehului Daniel Kretínsky, un personaj extrem de interesant, unul dintre băieții din cale-afară de deștepți din sectorul energetic cehesc și european. Cei interesați pot căuta asemănări între personajele serialului HBO Mamon, produs în Cehia, și Daniel Kretínsky, mai ales acum, când scenariștii au devenit mai informați și mai liberi decât ziariștii de investigații.

Dar să revenim la Europa Liberă, la redeschiderea programelor sale pentru România și la simbolistica acestei decizii.

În 1949, când a fost înființat Comitetul Național pentru o Europă Liberă, în SUA, lumea se afla la începutul Războiului Rece, iar Europa de Est era sub ocupație sovietică. Pentru toate popoarele aflate sub ocupație, Europa Liberă devenea, din 1950, odată cu prima emisie destinată Cehoslovaciei, vocea libertății și a democrației. Faptul că fondurile pentru finanțarea Radio Free Europe veneau din bugetul CIA, până în 1972, nu conta pentru nimeni din partea asta a Cortinei de Fier. Azi, când știm multe despre istoria deloc glorioasă și democratică a CIA, am putea strâmba din nas. Dar în vremea aceea nu era o opțiune.

Pentru români, atât cei care chiar ascultau postul de radio, dar și cei care nu dețineau acest minim curaj, Europa Liberă se află pe un soclu de pe care n-o poate da jos nici un securist bătrân care vrea să vorbească despre “agenturili” care l-au dat jos pe Ceaușescu și au distrus comunismul. Comunismul trebuia distrus, așa că oricine a pus umărul la asta are un loc în istorie. Adăugăm la atașamentul românilor față de Europa Liberă și prigoana la care au fost supuși redactorii secției în limba română, atentatele, încercările de asasinare. Toate aceste mișcări pline de ură ale regimului național-comunisto-securistic i-au transformat pe redactorii Europei Libere în eroi ai libertății și simboluri ale luptei cu dictatura. Să te întâlnești, chiar și azi, cu o legendă precum N.C. Munteanu este o onoare pentru orice ziarist, de exemplu.

Dar ce-a fost, a fost. Istoric, menirea Europei Libere s-a încheiat la ceva vreme după 1990. Popoarele de după Cortina de Fier își recâștigaseră independența, suveranitatea și vocea. Pentru orice cetățean liber, vocea propriei țări devenea mai importantă decât Vocea Americii sau cea a Moscovei. Cam toate țările Pactului de la Varșovia sunt, astăzi, membre NATO și UE. De bine, de rău, democrația s-a cam instaurat în toată Europa de Est și, cu toate excesele autocrate ale unor lideri, e greu de crezut că drumul acesta mai are întoarcere. Atunci, de ce revin Statele Unite ale Americii la tactici și tehnici ale altor vremi?

Pentru că este foarte activă propaganda rusă, în toate țările foste vasale ale imperiului sovietic. Numai că, acum, propaganda nu mai are ținte ideologice pure, ci, mai degrabă, economice. În locul glorioasei Armate Roșii eliberatoare, Rusia își trimite spre Apus gazele. Și câștigă mult mai mult decât câștiga înainte. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost înlocuit de pactul Merkel-Putin, iar invaziile sunt reciproc avantajoase. Rușii invadează Europa via Berlin, ținând-o la respect cu niște amărâte de robinete ale conductelor, iar banii Europei invadează Rusia. Nemții, intermediari, ies mai câștigați cu 100 de euro pe mia de metri cubi de gaz decât restul Europei. Win-win.

SUA, cu îndelungata lor istorie de sprijinire a dictaturilor sud-americane sau orientale, atâta vreme cât acestea le slujeau interesele, nu sunt decât declarativ simbolul universal al democrației. Suntem în plin război fierbinte al resurselor și al piețelor de desfacere, al influenței economice și al dominioanelor fiscale. Rușii ne vor banii și resursele, americanii ne vor banii și resursele. Iar noi ne comportăm de parcă am avea de făcut o alegere dificilă. În fapt, nu avem. Singura alegere demnă și rațională este să ne valorificăm resursele în interesul nostru propriu și să ne cheltuim banii pentru ceea ce avem noi nevoie, nu pentru nevoile unor industriași străini, care nu prea mai au unde să-și vândă produsele.

Îi disprețuim și îi punem la zid pe cei despre care bănuim că reprezintă interesele statului rus în România. Asta este o atitudine corectă și național-orientată. În schimb, îi aplaudăm și îi încurajăm pe cei care reprezintă sau vor reprezenta interesele SUA în România. Asta, deși fac și ei tot propagandă, și tot propagandă în interesul statului pe care-l reprezintă, nu în interesul statului în care noi trăim. E dreptul nostru să-i urâm strămoșește pe ruși și să-i iubim pe americani, dar în interesul nostru ar fi să încetăm a ne mai urî pe noi înșine, fără a cădea în păcatul iubirii excesive de sine. Dacă dintre ruși și americani ne-am alege pe noi, ar fi un mare pas înainte.