Răcituri

E incredibil, niciodată nu am avut trei roboți. Cum să spui că stăm prost pe tehnologie, digitalizare, inovație, când îi ai, între primii oameni politici ai țării, pe Iohannis, Ciucă, Nicușor Dan? Când cei trei îți urează „Crăciun fericit!“ e ca și cum ai vedea un aparat de făcut cafea că intenționează să adopte un cățel de la adăpost. Rar, rar ai ocazia să vezi un asemenea spectacol al neputinței.

Ar trebui să ne punem niște întrebări, totuși: de unde naiba aplecarea asta spre monumente ale răcelii? De unde înclinația de a vrea să plângem pe umerii unor cuburi de gheață? Să nu o uităm în ecuația asta nici pe doamna Codruța procuroarea, o altă bucată de fier care, atunci când zâmbea, se ofilea vegetația pe o rază de trei kilometri. Toți aceștia au fost suspectați de seriozitate. Nu, nu era seriozitate. Doar niște anoști, niște triști fără multă inteligență, umor, ironie. Toți au fost suspectați de profesionalism. Nimic mai fals. Era doar seriozitatea de mai sus transpusă într-o tăcere care mai degrabă avea de-a face cu prostia, incultura și, s-a văzut, veninoase apucături de grup.

Ciudat: un popor căzut psihic, demolat de tranziție, sărăcit, un popor care are nevoie de empatie ca de bani, iată, e luat ostatic de niște vietăți cu sânge rece.