Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Rahaţii de cîine de pe jos: o cacodoperă

România e o ţară plină de rahaţi: rahaţi împrăştiaţi, rahaţi cu moţ, rahaţi cocoţaţi sus. Asta fără să luăm în calcul şi rahaţii fără ochi, de pe jos, cu care rivalizează fără probleme. 

Practic, dacă El Dorado era oraşul legendar cu străzi poleite în întregime cu aur, atunci, pentru a reflecta adevărul, Bucureştiul ar trebui să-şi schimbe numele în El Rahado. Nu există metru de stradă care să nu fi simţit botezul rahatului de cîine, capră sau dinozaur şi nici cetăţean care să nu fi luat, măcar o dată, norocul cu el, pentru a-l împărţi cu familia şi prietenii. În fond, asta şi e pînă la urmă, nu? Noroc. „Noroc că-i de cîine, nu de om!“

1)Rahatul ninja – Se întîlneşte în Centrul Vechi. Cel mai perfid tip de rahat stradal, este rezultatul biologic odios al cunoscuţilor maidanezi mîncători de ninja japonezi. În simbioză perfectă cu mediul înconjurător, rahatul ninja îţi pîndeşte talpa din nisip, iarbă, zăpadă sau noroi şi îşi face simţită prezenţa mereu la trei ore de la momentul petrecerii accidentului. Preferabil în timp ce eşti într-o şedinţă importantă sau în vizită la cineva care ţi-a zis să nu te descalţi. „Ce-i mirosul ăla?“, „Ce miros?“, „Ai călcat cumva într-un rahat?“, „Ai înnebunit, cum să calc? Dacă călcam îmi dădeam seama! Uite talpa! E perfect cura… OK, am călcat.“

2)Rahatul voiajor – Renumit prin textură, rahatul voiajor poate călători într-o zi chiar şi un kilometru, pe tălpile trecătorilor, beneficiind de faptul că atunci cînd văd un rahat în care cineva a călcat deja, pe majoritatea oamenilor îi pufneşte rîsul, călcînd şi ei în acelaşi rahat, care se întinde astfel la nesfîrşit. Un exemplu în acest sens este trotuarul din spatele Ateneului Român, unde rahaţii au început să se unească, formînd un singur mega-rahat uriaş care călătoreşte.

3) Rahatul cuaternar – Dristor, Titan, Drumul Ta­berei. Cel mai des întîl­nit tip de rahat: rahatul atît de vechi în­cît a început să se transforme în ţiţei. Îl cunoşti de mic. El te cunoaşte de mic. E în acelaşi loc pe stradă de două decenii. Vă salutaţi. Totuşi ni­meni nu se încu­me­tă să-l adune, nici măcar stăpînul cîi­nelui care l-a fă­cut, cîine care a murit între timp de bătrîneţe. Pînă într-o zi, cînd vezi că deasupra lui a mai crescut un rahat proaspăt şi spui „Ce căcat…“.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]