E o senzație ciudată să nu te mai uiți o vreme la știri, iar apoi să te uiți iar. Ai impresia că nu e realitatea în care trăiești, ci un serial pe care nu l-ai mai urmărit câteva luni. Între timp, episoadele au mers mai departe, deși nu s-a întâmplat mare lucru și tot înțelegi care-i care. Doar că acum ai o senzație mult mai acută că știrile sunt doar un show TV, o realitate desprinsă de a noastră, la care ne uităm în mare parte doar pentru că am apucat deja să ne atașăm de personaje și vrem să vedem cum se termină. Rareori întâmplările de pe ecran de intersectează cu lumea noastră, iar atunci când o fac, le înțelegem doar aproximativ cauzele și le evaluăm greșit impactul. Pentru că nici nu contează prea mult, important e să urmărești povestea. Avem inflație de un an și ceva și, în discursul știrilor, tot nu e clar de unde a apărut. Nici nu se vorbește despre asta, doar plutește o implicație vagă că ar avea de-a face cu războiul. Poate și cu pandemia?
Sunt totuși câteva tipuri de știri care sunt campioane la irelevanță. Nu pentru că evenimentele n-ar fi importante, unele sunt, ci pentru că îți arată că ai putea, foarte bine, să nu le urmărești. Cred că ajută și indignarea exagerată a reporterilor, tonul grav și urgent al prezentatorilor din studio, care-ți spun, printre rânduri, că vor să tragă un semnal de alarmă. Îți vine să spui: Hei, ați mai vorbit odată așa de apocaliptic, v-am ignorat și nu s-a întâmplat nimic.
De obicei, e vorba de un carambol pe autostradă, de o defecțiune la rețeaua de termoficare sau de ce-a spus un politician care a vorbit fără să-și dea seama că se și aude atunci când deschizi gura. E vorba aici de minute prețioase din viață, care dispar în neant doar pentru că tonul unor știri îți dă iluzia relevanței imediate.
Mai sunt, apoi, știrile care pleacă de la premisa că toată lumea locuiește în București. Efectiv, apar reporteri care transmit în direct dintr-o zonă aglomerată și îi îndeamnă pe telespectatorii dintr-o țară cu aproape douăzeci de milioane de locuitori și o suprafață de 237.000 de kilometri pătrați să evite intersecția de la Baba Novac, că a intrat o mașină pe linia de tramvai. Pentru cineva din Baia Mare sau Dorohoi e o știre din Westeros.
Imi zice un amic: ,,Norocul lui nea Nastase e ca-n vremea lui nu se faceau teste. Chiar daca etilotestul a fost inventat in ’74 a ajuns sa fie utilizat la scara larga mult mai tarziu cand ‘Nasty’ avea deja racheta pusa-n cui. Cat despre d-na Halep … a ratat ocazia sa se alature trio-ului Nastase-Nadia-Hagi
King’s Landing de fapt, dar total adevărat. Când ii vezi cu waze pe video-wall explicand doct ca încă e bine, dar se aglomerează la Arcul de Triumf…