Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Recenziile nepublicate ale lui CTP: Centenarul Unirii

Zoom Recenziile nepublicate ale lui CTP: Centenarul Unirii

Îmi place să cred că România are o sută de ani și că multe dintre lucrurile ciudate la care asistăm se-ntâmplă din cauză că-i bătrână și senilă. România ar putea să-mi fie bunică. Atunci când m-am născut, România avea 38 de ani.

Era încă tânără și în putere ca o iapă care intră în galop pe un teren de tenis și sare peste fileu în timpul unui meci de la Roland Garros, făcându-te să te întrebi ce păzesc totuși oamenii ăia. Oare iapa are bilet? Și dacă da, are unul singur sau ei îi trebuie două bilete, pentru că-i cel puțin de două ori mai mare decât un om și atunci mulți ar putea să intre doi pe-un bilet deghizându-se în cal cu un costum împrumutat pe-un coniac de la Teatrul de Comedie?

România era tânără deci când m-am născut eu. Avea 38 de ani. Putea să mai facă un copil. Dar ce înseamnă, ca țară, să ai copil? E, așa, ca un teritoriu dependent de tine, cum sunt Insulele Feroe față de Danemarca, sau un stat independent cu care doar împarți o istorie comună, cum ar fi Republica Moldova dacă n-ar fi o marionetă a Kremlinului?

Era oare mai bine ca România să-și refacă viața în altă parte? Poate că, atunci când au venit rușii, trebuia să fugă și ea în Occident. Nu era greu, pentru că-i o țară mică. E adevărat, nu prea avea cu ce să care grânele și petrolul, dar putea, până la urmă, să nu le ia. Ce să faci cu atâtea grâne? Pâinea îngrașă. România are nevoie să fie în formă dacă vrea să-și refacă viața printre străini, zveltă ca o iapă pursânge care merge la trap printr-o sală de cinema, făcându-i pe spectatori se se-ntrebe dacă face parte din spectacol și să se mire că proiecțiile 3D au ajuns atât de realiste.

România era încă tânără atunci când m-am născut eu. La 38 de ani, ai toată viața înainte. 38 e noul 28. Dar nu era, totuși, suficient de tânără ca să se-apuce de tenis. La vârsta ei, alte jucătoare aveau deja titluri la turnee de Grand Slam. În mod normal, la 38 de ani te retragi din tenisul profesionist și te apuci eventual de comentat tenis la televizor. Dar pentru asta îți trebuie viziune. România n-a avut. Eu, da. 15-0 pentru mine.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Nu as vrea sa trăiesc în 1959 în România. Ca asa se înțelege din vasta dumneavoastră documentație istorica. Eu am înțeles din diverse surse ca România e ceva mai bătrână și d’aia are copii cretini care ajung parlamentari. Pentru unguri: nu va puneți cu babele tinere ca rămâneți fără subiectul predicatului.

  2. #2

    Î-mi place, mulțumesc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]