Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Recenziile nepublicate ale lui CTP: Umorul (2)

Zoom Recenziile nepublicate ale lui CTP: Umorul (2)

Sunt oameni care pur și simplu nu înțeleg umorul. Stan și Bran, de exemplu. Ați observat că nu râdeau niciodată, deși treceau prin întâmplări foarte amuzante, care mie îmi provocau hazul într-un mod plăcut? Nici maestrul Dem. Rădulescu nu râdea, deși spunea niște anecdote inedite demne de un comic intergalactic. E clar că oamenii ăștia nu aveau pic de umor, deși lucrau în comedie. Nu erau capabili să-și aprecieze nici măcar propriile glume, d-apăi pe-ale altora.

Și doar vedeau că lumea din jurul lor râde. Oare nu erau și ei curioși să afle despre ce e vorba? La ce se gândeau atunci când vedeau că lucrurile pe care le spun sau le fac îi amuză pe alții, dar nu și pe ei?

În extrema cealaltă e unul ca Lucian Mîndruță. Un om care are simțul umorului cu S mare, un om care ține atât de mult la glumele la care a râs de-a lungul vieții încât le-a trecut pe toate cinci în CV. Un om căruia îi place atât de multe să râdă încât, atunci când nu înțelege gluma, se duce cu ea la vrăjitoare, ca să-i ghicească unde e poanta.

Există, însă, o formă de umor care nu mi se pare deloc OK. E vorba de umorul involuntar. Nu cred că e corect ca un om să-i facă pe alții să râdă dacă nu vrea și el asta. Consimțământul umoristului e crucial, chiar dacă e vorba de chestii care se-ntâmplă în spațiul public.

E nedreptă ce i se întâmplă ministrului Daea. Nu-s deloc OK toate glumele care se fac pe seama lui și nu-i iau apărarea doar pentru că-l cunosc de mic, încă de pe vremea când era un roboțel întors cu cheița, în laboratorul de pozitronică al Facultății de Automatică, al cărei student eminent eram pe vremea aia. I-ați văzut privirea pierdută și fixă, de școlar speriat care tocmai a spart tabla? Eu i-am proiectat-o. Am vrut să-l fac copil de mingi. Automatizarea completă a tenisului era visul meu din studenție. N-am reușit, pentru că regimul a considerat că roboțelul Petrică e mult mai util ca android agronom la o fermă din Giurgiu. Păcat. Cu faima pe care i-ar fi adus-o tenisul, Daea putea să aibă orice oaie voia el. Acum am fi aruncat amândoi cu mingile de tenis după cormorani și-am fi făcut racordajul rachetelor numai din lână merinos. Dictatura, însă, distruge destine.

Vă rog să nu mai râdeți de Petre Daea. Cel puțin nu fără să-mi explicați și mie de ce.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]