Devenise o legendă încă din timpul vieții. Bine educat, bine școlit, vorbitor de franceză și înzestrat cu un uluitor talent literar, Victor Eftimiu era boieros în viața de toate zilele, cu toate că prin vinele lui curgea sînge de negustor. Aromânul născut în Albania se avea bine cu autoritățile de la Tirana cărora se zice că le-ar fi vîndut cîntecul lui Ciprian Porumbescu, Pe-al nostru steag, să-și facă imn din el. Că Eftimiu l-a vîndut ori l-a făcut cadou albanezilor, asta importă mai puțin. Vorba e că albanezii și-au păstrat imnul chiar și timpul comunismului, în timp ce la noi a fost schimbat de mai multe ori.
În afară de talentul său literar, Eftimiu avea și dibăcia de a obține funcții bine plătite fără să facă plecăciuni prea adînci. Chiar dacă trăia înlesnit, hărnicia scriitoricească i-a rămas intactă, iar la schimbarea de regim din anii ’50, fostul mason a trecut fără probleme în barca puterii populare, în calitate de muncitor cu condeiul. Așa că, atunci cînd a împlinit 60 de ani, maestrul a fost sărbătorit cu fast proletar la Ateneu. Asta s-a întîmplat în 1949, cînd altor scriitori li se arăta pisica luptei de clasă. Eftimiu pricepuse că nu era de glumit cu noile autorități, dar iubitor de șampanie, și-a udat cu ea ziua de naștere înainte de festivitatea de la Ateneu. Acolo, sala plină, în așteptarea lui. Intră maestrul, adulmecă locul și rostește blajin-pedagogic pentru cei din jur: „Mai spălați-vă pe picere… boieri dumneavoastră!”. Inspirația lui, de ultim moment, de a adăuga recomandării igienice pe acel „boieri dumneavoastră”, l-a scăpat pe Eftimiu de eventuale represalii, căci – nu-i așa? – sărbătoritul mai dăduse o palmă burghezo-moșierimii.
