Reforma educației își continuă drumul. Cu picioarele înainte

Imaginați-vă că v-ați trezit brusc în laboratorul unui savant dement care tocmai primește raportul unui pitic hidos și cocoșat numit Igor.

– Stăpîne, vești bune, am găsit un cadavru!

– E proaspăt?

– Nuuuu, e vechi de șase ani și pute de-ți mută nasul! Dar nu-i nimic, mai adăugăm niște bucăți rămase de la alții, îl coasem cu ață albă și o să arate ca nou!

Așa aș fi vrut să încep textul despre noul proiect de lege a educației. Dar nu se poate. În primul rînd, pentru că savanții adevărați au treabă, nu stau să tocească scaune ministeriale cu organul gîndirii unui ministru român. În plus, modificările de pînă acum șoptesc urlînd că făcătorii lor nu sînt nebuni, ci doar niște banali mediocri a căror unică trăsătură era inutilitatea. În caz că vă deranjează „făcătorii”, revin mai delicat. Realizatorii de făcături. E bine?

În ceea ce-o privește pe venerabila Ecaterina Andronescu, țin să precizez din start că doamna eternizată în fruntea educației nu are nici o legătură cu piticul Igor. Am urmat canonul impus de filmele clasice ale horror-ului. Ecaterina Andronescu este un vîrf al moralității academice românești și statura sa impunătoare n-ar pune-o în pericol decît dacă s-ar nimeri în fața unui dinozaur din Jurasic. Sau a unui ștrumf normal.

Hai c-am glumit. Dinozaurii nu calcă pe dinozauri.

Proiectul, însă, e vechi din 2009 și miroase urît. A lene, miserupism și ignoranță. Ar vrea să schimbe din temelii educația românească și să-i dea o nouă direcție, două idei excelente combinate într-una singură. Adică îi dă la temelie.

Ar merita amintit, măcar în treacăt, că reglementarea orei de Religie a rămas surdă la decizia Curții Constituționale (cerere de înscriere, nu de retragere). E scuzabil, a fost doar un mic scandal național, oamenii mai uită. În plus, românii vor religie. E dovedit clar de rata de înscriere de 90%. Sau de încrederea românilor în BOR, care a picat în ultimul sondaj pe la 60%. Sau de enoriașii care huiduie ofițerii superiori ai BOR, supărați că instituția le schimbă popii după cheful ei, nu al comunității.

Așa că terminați cu idei eretice de tip „elevii s-au înscris pentru că primeau un 10 pe degeaba”. Nu, o notă dată pe degeaba nu ieftinește actul de educație. Întrebați un părinte cît plătește săptămînal pentru pregătiri.

Ar merita să vorbim despre învățămîntul profesional de doi ani (care e de trei) sau despre clasa pregătitoare, care revine în brațele zonei preșcolare sub numele de grupa mare pregătitoare. Ar merita, dar, pentru asta, ar trebui să avem cu cine vorbi. De preferat, cu niște oameni care au aflat că sîntem într-un secol diferit de al lor. Și care, cînd sînt încolțiți, nu promit reforme radicale cu psaltiri gratuite pentru toți elevii și nici tablete digitale așa cum au școlile speciale de la Tărtăria.

A mai rămas vreo tîmpenie pe care n-am menționat-o? Nu. Nu una. Lista e lungă, așa că mă opresc asupra mostrei supreme de gîndire out of the box. Pentru că biata cutie a fost spartă cu capul. Aveți un copil și vreți să intre la un liceu decent? Atunci hăituiți-l să ia note excelente în gimnaziu, susțineți să fie evaluat național la cinci probe diferite și, după ce scapă de ultima, felicitați-l pentru efort: „Bravo! Ai pauză cinci minute, că acuși începem pregătirea pentru admiterea la liceu!”.

E drept, unii dintre voi ar spune că e imposibil să iei trei sisteme de triere, să le amesteci după prost-gust și să te aștepți să iasă ceva bun. Ei bine, ăsta e farmecul magiei și responsabilii cu acest proiect sînt niște vrăjitori. N-au habar să facă aur din plumb, dar se pricep de minune să facă rahat din bici.