Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Restaurante europene: Grivița Pub & Grill, București

Zoom Restaurante europene: Grivița Pub & Grill, București

A devenit oarecum o tradiție ca, în prima zi a Tîrgului de Turism de la Romexpo, să ieșim cu colegii din Travel Pro la masă, în Grivița Pub & Grill de pe Calea Griviței, cîrciuma de proximitate a hotelului de lîngă Gara de Nord în care dorm de fiecare dată prietenii constănțeni veniți în delegație la București.

Dacă, în februarie, ne-am întînit aproape în plen, chiar în seara nefericirii fotbalistice clujene, cînd CFR pierdea calificarea cu Lazio chiar pe imensul ecran de lîngă masa noastră, pentru o cină care, după burgeri, cefe de Mangalița și alte porcării la grătar, s-a transformat într-un fel de ședință casual despre proiecte și alte planuri turistice de viitor, acum, în noiembrie, ideea a fost să-i scoatem în oraș cu noi și pe cei patru membri ai grupului Organizației de Turism Belgrad condus de Jelena, PR-ul instituției, în contrareplică la invitația lor în mediatrip-ul de Serbia din 2022. Exact cum mai făcuserăm în trecut și cu grecii din Ammouliani, împărțind între noi, românii, consumația oaspeților.

De data asta, însă, spre deosebire de ammoulianezi, deși inițial fuseseră încîntați de propunere, sîrbii n-au mai venit. Erau mult prea obosiți după drumul cu mașina de la Belgrad la București, pe extenuantele șosele românești, și prima zi la stand, în agitația și rumoarea continuă a Tîrgului: au preferat, deci, să cineze scurt pe undeva pe lîngă Novotel, unde erau cazați, și să se bage rapid la somn. Așa că am rămas doar între noi, cei patru oameni Travel Pro prezenți din toată gașca (restul au absentat motivat), plus băiatul de la Caraș-Severin, partener al expozanților timișoreni de la Descoperim România.

Pînă să ne vină comanda, păstrăvul și coastele de porc pe jar ale bănățenilor, puiul parfumat cu usturoi al constănțeanului, cîrnații mei lîngă cartofi și salata de vinete cu pită împărțită de toată lumea, a fost suficient timp să respectăm regula casei, ronțăitul alunelor din borcanul care aștepta pe masă, dezbrăcate de cojile aruncate pe jos și ajutate să alunece pe gît cu bere (pentru mine, Nenea Iancu clasică). Întrebat unde-au parcat roaba cu alune de care ne împiedicaserăm la intrare data trecută, chelnerul haios și comunicativ ne-a explicat că, momentan, din cauza unor probleme logistice cu transportul dinspre America de Sud, nu mai pot importa cu sacul și, temporar, cumpără în cantități limitate, de la supermarket, doar ca să păstreze tradiția.

Dimensiunea europeană a pub-ului de pe Calea Griviței e dată nu doar de atmosfera relaxa(n)tă, designul modern, servirea (relativ) rapidă și calitatea preparatelor din meniul concentrat pe salate și grill-uri, dar și de prețuri: un aperitiv subțirel, un fel principal, plus un pahar, două cu vin sau două-trei beri te duc rapid înspre 20-25 de euro, standardul de cost mediu, per persoană, al unei cine minimale într-un restaurant de oraș european fără prea mari pretenții turistice, de la Salonic la Dortmund și de la Porto la Vilnius (excluzînd, desigur, zonele over-turistice de genul Amsterdam sau Barcelona, capcanele de fraieri flămînzi și cîrciumile de fițe). Asta nu pare o problemă, însă, pentru clientela fidelă a pub-ului, localul fiind întotdeauna plin: dacă vii fără să rezervi cu cîteva zile înainte, e puțin probabil să găsești vreo masă liberă. Riști să aștepți în fața ușii, pe trotuar, tropăind indefinit, la o țigară sau un scroll interminabil pe telefon, pînă se decid unii c-ar mai trebui să plece și pe-acasă.

P.S. Abia după a doua vizită la Grivița Pub & Grill, mi-am amintit că aici am mîncat pentru prima dată în viață pizza. Pe vremea ailaltă, cînd, între aceiași pereți, dar cu alt decor, mobilier și personal, funcționa un restaurant comunist obosit care servea o patru anotimpuri românești cu (dacă aveai noroc) brînză și salam celebră în cartier. Ori cu creveți vietnamezi și șprotul de conservă din Nici o masă fără pește, sloganul pictat niște sute de metri mai încolo, pe lîngă șine, sau ce mai găsea bucătarul în comerțul socialist să pună pe blat.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint