După marea cădere la pace dintre Ponta și Băsescu pe tema procurorilor, cea mai mare parte a intelectualilor băsescofili a amuțit. Sau a schimbat subiectul, arzător pînă mai răsalaltăieri, că USL vrea să pună mîna pe Justiție. Toader Paleologu a reintrat în silenzio stampa, simultan cu anunțul că nu mai candidează la postul de vice în PDL. Cristian Preda și-a pierdut elanul de postator pe blog, după ce-a anunțat că va lua parte la ședința alegerilor mici din PDL – și a luat. Sever Voinescu îi dă ocol lui Băsescu și-l atacă pe Ponta printr-o atît de mare învăluire, încît aproape că-ți vine să crezi că-l laudă.
Singurul care nu pare nici surprins, nici dezamăgit de operațiunea Tu pui procurorul meu, eu îl accept pe al tău e Traian Ungureanu, aflat în plină campanie de reintrare în grațiile prezidențiale după trădarea de la Romexpo. Sacrificarea prin promovare a lui Daniel Morar nu mai e o chestie revoltătoare decît pentru cîțiva deviaționiști ai cauzei, care au început să-și dea cu pumnii în cap că anul trecut l-au luat în serios pe Băsescu. Nu c-aș vrea să le mai pun și eu sare pe rană, dar dacă astă-vară le ziceai că pe Băsescu nu-l interesează mersul Justiției, ci să aibă oamenii lui la conducerea Parchetelor, te hămăiau că ești anti-european și că n-ai acces la idealurile prezidențiale. Acum, dacă s-a dovedit că idealul lui Băsescu e trocul și că pentru asta fostul garajist nu ezită să mîrîie la Comisia Europeană, cu transparența ei cu tot, se declară trădați, dar o țin pe-a lor, că au apărat principii. Adică, dacă cineva profită de tine ca de-un păcălici, nu ești fraier: ai principii.
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013
