A trecut, așa, o boare, pe deasupra viilor, și-a suflat de prin ponoare puful pușcăriilor. Dar, ca și poetul, boarea s-a dus fără să aducă după ea furtuna. Dragnea a ieșit pe porțile de fier de la Rahova și atît. N-a atacat scaunul lui Ciolacu, n-a aruncat sămînța discordiei în grupul baronilor și, în afară de Codrin Ștefănescu, nici nu i-a cules pe izgoniți. La fel ca Geoană și ca Ponta, Dragnea și-a făcut partid. Un partid naționalist cu nume patriotic, Alianța pentru Patrie, reprezentat în acte „de patru oameni“.
Apoi a ieșit la televizor și a împroșcat în cele patru zări cu povești reîncălzite din sînul statului paralel. Fără date concrete, fără dovezi, în fine, fără să-și aducă aminte că el însuși și-a odihnit mustața pe acel sîn. Ieșirea lui Dragnea a fost ca o fază de meci reluată de la minutul arestării și nu arată că patriotul ar fi înțeles mare lucru din ce i s-a întîmplat. De aceea, Ciolacu poate dormi liniștit în fruntea PSD, pentru că Dragnea joacă în alt film, un film de autor din școala mizerabilismului românesc.
În plus, imediat după eliberare, Dragnea a fost chemat la DNA în dosarul vizitei la Trump. Apoi, procurorii au anunțat că cercetează dacă și-a plătit vacanțele exotice din banii PSD. Ce vor să însemne toate astea? Păi, nimic altceva decît că Dragnea e sub vigilența organelor judiciare și că, dacă i se năzare să strice cumva anumite socoteli, poate fi adus la condiția de recidivist.
Partidul ApP reprezintă împletirea iluziei politice a lui Dragnea cu procesul fărîmițării bazinului naționalist și cu nevoia regimului Iohannis de a reface provizia de partide-balama. Odată cu plecarea lui Dragnea la pușcărie, PSD a ieșit din tematica naționalistă, așa că a apărut un mic gol în piață, pe care AUR nu l-a ocupat complet.
Dragnea speră că eticheta de român preocupat de tomată și de porc nu i s-a dezlipit pe durata detenției și speră să atragă patrioții care le-au scăpat printre degete partidelor parlamentare. Din ei ar dori să-și confecționeze un tren viktor-orbánist și să călătorească pe traseele din vasta cîmpie a patrioților de familie tradițională. Aici trăiesc în primul rînd dacii care nu se regăsesc în AUR, apoi geții dezamăgiți de AUR, radicalii din periferia USR care s-au săturat de tranzacționismul lui Barna și, abia la urmă, bătrînii militari pensionari care votează, dacă mai apucă, PSD.
Nici PSD și nici AUR nu au, pînă una-alta, motive de îngrijorare, căci ambele cresc în sondaje pe greșelile PNL. În curînd, foamea de bani a baronilor PSD va fi potolită prin PNDL3, ca urmare a pactului de sprijin parlamentar făcut cu Iohannis. Și nu în ultimul rînd, alegătorii PSD sînt interesați de buzunar, nu de patrie. Cît despre AUR, ei călăresc cu succes criza politică și au acaparat destul de bine tematica naționalistă.
Așa că ApP are, deocamdată, un rol marginal. Nu pune în pericol cotele și înțelegerile politice. Iar dacă Iohannis și PNL au probleme cu guvernarea, se știe ce se întîmplă cu Dragnea. Dosarele lui au avut mereu puterea de a acoperi orice gafă.
