Cu faţa mototolită şi cu o voce tremurătoare, încît, dacă ar fi fost altcineva, ai fi zis că e mahmur, Traian Băsescu i-a spus lui Cristian Diaconescu că îl susţine. El însuşi părea să aibă nevoie aseară de susţinerea cuiva.
Şi ce să-i zică el, mobilizator, noului şi fostului ministru de Externe. I-a zugrăvit un tablou sumbru, cu opoziţia care seamănă la apeluri cu Voronin. Puţin i-a lipsit preşedintelui să nu-l ia plînsul în timp ce făcea această comparaţie, de parcă l-ar fi uns pe Diaconescu la Interne şi l-ar fi prevenit pe cine să stea cu ochii. Despre proteste n-a făcut decît două aluzii şi-o trimitere – 1.veselia distrugerii; 2.românii sînt nemulţumiţi, pe bună dreptate; 3.o să am mîine o intervenţie.
Preşedintele s-a agăţat şi de rezerviştii care au ieşit ieri în stradă zicînd că se ocupau cu muncile agricole pe vremea lui Ceauşescu. Spre deosebire de el care lucra pe cont propriu la Anvers şi cînd s-a întors în ţară n-avea nici o treabă cu regimul? E adevărat că rezerviştii nu s-au ales cu mare lucru de pe ogoarele patriei, nu ca el cînd colinda oceanele şi mai scotea un ban la Constanţa din contrabandă cu blugi şi cafea.
