Adrian Sârbu s-a refugiat de ceva vreme, cu rămășițele trustului, într-o clădire de pe Nerva Traian, unde speră să reziste încercuirii pînă al vremuri mai bune. Serviciul de monitorizare a presei, cei de la revista The One, Mediafax, Gândul, plus alte planuri sortite eșecului, s-au adunat aici pe două etaje.
În mare, situația arată cam așa: oamenii de la Mediafax au dezertat, iar cei care au fost aduși se pregătesc să plece la prima leafă. Ceea ce înseamnă că, prin vară, Mediafax o să facă din nou angajări. La Gândul abia au fost angajați oameni noi. Între timp, cu armura lui galben fosforescent și coiful portocaliu, Adrian Sârbu organizează apărarea. Sînt ședințe peste ședințe la care, din păcate, nu pot fi prezenți toți angajații. Dintr-un motiv foarte simplu: Sârbu nu are voie să se vadă cu cei care au fost audiați în dosarul său.
Așa că, de fiecare dată cînd Sârbu se îndreaptă spre sediu, dă mai întîi un mesaj și jumătate dintre angajați își iau tălpășița să facă muncă de teren. Apoi, se întorc după plecarea liderului și sînt băgați într-o ședință separată, unde li se comunică ce s-a vorbit. Ce fericire mai mare pentru un angajat decît aceea de a fi obligat, printr-un ordin judecătoresc, să nu dea ochii cu șeful?
Dar, în cele mai multe dintre zile, ca să evite penibilul situației, Sârbu se îndreaptă spre propria afacere mult după asfințit, cînd angajații au plecat deja.
8 vizualizări
Întrebarea e: cine-l tine pe Sârbu āsta în ferealā?