După o tragedie domestică petrecută în apartamentul din Hamburg, familia tînără și cosmopolită, mixtă rasial, Prill se mută la țară, într-o vilă de la marginea pădurii construită prin anii ’60-’70 de savantul manager al unei companii tehnologice cu invenții futuriste. Vechitura cu arhitectură brutalistă era la inaugurare cea mai tare locuință inteligentă a vremurilor ei: sistemul instalat în pivniță, un calculator cît un perete, cu senzori și monitoare în fiecare cameră, care controlează accesul prin uși și ferestre, toate electrocasnicele, ventilația, încălzirea și iluminarea, are în plus, ca asistent personal al locatarilor, un android metalic cu aspect de aspirator automat și față feminină pe afișajul mini-TV-ului cu tub catodic purtat pe post de cap.
Cei patru Prill-i sînt uimiți de dotările astea, dar se obișnuiesc relativ repede cu omniprezenta slujnică electronică și își văd de viață mai departe. Chiar și după ce află că zîmbitoarea figură de pe fiecare ecran din casă e portretul-robot al fostei proprietare, Cassandra, care, bolnavă incurabil fiind, a fost transplantată de soț cu mintea într-un computer.
Ca orice AI responsabil, Cassandra așteaptă comenzi de la membrii familei, ascultînd fiecare cuvînt și urmărind fiecare mișcare a lor. De la spionajul ăsta aparent inocent pînă la acțiuni malefice îndreptate împotriva indezirabilei actuale stăpîne a casei nu mai e, însă, decît un pas, pardon, o secvență de bandă rulantă.
Caz clasic de idee promițătoare ratată prin execuție, Cassandra dezvoltă prost un concept cu potențial. Dincolo de decorurile retro cu design interesant și culori la mare modă în epoca hippie și post-flower power, n-ar mai fi nimic de remarcat pozitiv în miniseria asta germană. Misterul inițial se risipește rapid, torpilat de scenariul forțat, cu ipoteze ridicole și comportament stupid al personajelor care nu fac mai nimic din ceea ce orice om normal ar face. Povestea din trecut își propune să explice ce e Cassandra (o mașină resoftată cu nefericitul suflet al unei femei abandonate sau conștiința ei captivă în tablă și siliciu?), dar nu reușește decît să descrie confuz frustrările unei psihopate care încearcă să obțină prin manipulare și amenințări sentimentul de apartenență și afecțiunea celorlalți.
Lucrurile degenerează grav spre finalul complet scăpat de sub controlul logicii și al bunului-simț rațional. Un bărbat în putere și un adolescent atletic sînt luați ostatici și terorizați cîteva săptămîni de o Alexa cu înveliș de tablă și clești pe post de mîini care se mișcă doar bidirecțional, ca un cărucior de supermarket încărcat pînă la refuz. O singură întrebare, pentru isteții care-au scris tîmpenia asta: cum urcă și coboară scările etajului o mașinărie rudimentară, cu role de R2-D2?
Cassandra, 2025-?, thriller SF eșuat în melodramă, creat de Benjamin Gutsche, șase episoade de 45-52 de minute, difuzat de Netflix.
1.329 de vizualizări
