Încă piuiau gloanţele la Marele Stat Major al Armatei cînd mă sună romancierul Sorin Preda. Cam indispus. Îl mai lovise un ghinion. Unul dintre neisprăviţii care făceau pe vigilenţii revoluţiei îl acuzase într-un ziar că le transmitea teroriştilor mesaje codificate Idioţenia aceea prinsese. La ce se gîndise romancierul? Să se ducă în audienţă la generalul Militaru, să-i explice că n-avea nici o legătură cu terorismul.
Pe atunci locuiam amîndoi în Drumul Taberei. Pe aleile de la „Orizont“, cartuşe trase, să le strîngi cu făraşul de pe jos. Intră Sorin Preda în audienţă la Militaru. Îi explică ce i-o fi explicat. Militaru, care făcea pe ministrul Apărării, îi promite o dezminţire. Pînă să dea dezminţirea în presă, l-a dat jos armata pe Militaru şi-n locul lui e numit Stănculescu. Sorin Preda se gîndeşte că, dacă se duce şi la generalul Atanasie în audienţă, mai păţeşte şi ăla ceva. Se duce totuşi pînă la Marele Stat Major, dar cînd să intre – din umor, din superstiţie –, se răzgîndeşte. Mai trece un timp şi încep acuzaţiile împotriva lui Stănculescu. Îmi telefonează romancierul. El se răzgîndise. Nu vedea de ce s-ar fi molipsit şi Stănculescu de la ghinionul lui. O fi fost de-ajuns, te pomeneşti, că se gîndise!
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013
