În timp ce politica dâmbovițeană se convertea de la religia pro-europeană la ritul pro-occidental trumpist, Grindeanu, Thuma, Predoiu și Simion se întâlneau cu americanii din MAGA pentru a pune țara la cale. Și ce să vedeți? Bolojan era pe felie cu liderii europeni, îi faulta pe americani cu mini-reactoarele și nu se punea preș pentru proiectul Coridorului Vertical de gaze american. Cu un Adrian Thies foarte activ în această perioadă, așa cum îl știm, ca principal cap de pod al mișcării MAGA în România, și cu mașinăria de moțiuni pusă în funcțiune de sincronismul PSD – AUR, iată cum am rămas noi fără guvern fix cu o săptămână înainte ca termenul-limită de semnare a contractelor din programul SAFE să expire.
Probabil că cel mai explicit în această direcție este fostul ambasador american la București, Adrian Zuckerman, care, în direct la Antena 3, declară răspicat că partidele de stânga – adică USR – critică administrația americană, iar asta nu e bine deloc. Fostul ambasador american îl ia la țintă pe Bolojan pentru că îl vede mai apropiat de europeni decât de americani, dând ca exemplu legăturile guvernului român cu Germania, asta având legătură cu programul SAFE, cu Rheinmetall și cu viitoarele achiziții de armament. Programul SAFE, hulit în egală măsură de Grindeanu și Simion, chiar până acolo unde s-a încercat blocarea sa în instanță, scoate practic de la masa plină de miliarde de euro industria de armament americană și face asta la nivelul întregului continent european.
Acum v-ați prins de ce atâta supărare? No money, no honey. Domnul Zuckerman ne explică, pe un ton amenințător, că americanilor le pasă de români, nu nemților, care au fost chiar mai apropiați de Rusia, cu tot felul de afaceri, decât de Europa, înainte să înnebunească Putin. Mergând pe logica cadoului de peste un miliard de dolari primit de Bechtel pe vremea când România începea să zgârie pe la ușa NATO, ne așteptăm să urmeze un alt mare tun care va recâștiga încrederea echipei lui Donald Trump în țara noastră. Să fie cumva aurul rămas de la daci prin pământurile rare ale patriei pe lista scurtă care ar putea să facă America Great Again? Vorbim aici despre același domn Zuckerman care dădea turul televiziunilor înainte de anularea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, susținând că alegerile au fost viciate prin interferența rușilor și a rețelei chinezești TikTok.
Și ce să vezi? Ca prin minune, Georgescu, pe atunci un fervent opozant al prezenței militare americane în România, a fost blocat la mantinelă. Primul tur s-a reluat fără Georgescu și românii l-au votat până la urmă nu pe Simion, care defila cu șapca MAGA la mitingurile electorale, ci pe Nicușor, care se declara pro-european și filo-francez. Imediat după anulare, gradații noștri au înțeles că a fost o eroare de comunicare, folosiseră din grabă tastatura cu caractere chirilice. Așa că Georgescu s-a îndrăgostit subit de Trump și de MAGA, a lăsat industria calului, apa, energia, înțelepciunea rusă și a început să invoce numele președintelui american. Simion a tăiat și el tortul groenlandez la Washington, iar Nicușor a fost singurul lider din UE care a participat la marele consiliu al păcii organizat de Trump. Și, ca să fie protocolul complet, prima doamnă a României a fost invitată de prima doamnă a Americii la un simpozion de fițe.
Chiar și așa, analiștii de la noi zic că relațiile româno-americane sunt la un minim istoric, dar nu e cazul să vă mirați, au dreptate. Aduceți-vă aminte cum a fost primit Nicușor de Trump, ca și cum românul ar fi fost șeful unui trib de aborigeni la prima generație cu pantaloni. Nivelul relațiilor dintre cele două țări e nu la pământ, ci sub pământ, pentru că acolo este ce îi interesează pe strategii de la Casa Albă. Probabil că cea mai patetică promisiune făcută de Nicușor Dan, când a pus piciorul în pragul Palatului Cotroceni, a fost că va declasifica stenogramele CSAT legate de dosarul anulării alegerilor. Ok, ne-a zis Nicușor, așa, la prima lectură, că sunt băgați rușii până peste cap în afacerea anulării alegerilor, dar, la cum s-au întors toți după aceea cu fața spre șapca roșie a președintelui american, de la Călin Georgescu la Nicușor Dan, și cum s-a lăsat tăcerea, ca pe vremea lui Iohannis, peste stenograme, înțelegem că mai e ceva. Iată de ce nu prea sunt șanse să aflăm vreodată adevărul.
