La Sibiu cred că s-a descoperit soluția salvatoare pentru România: să încercăm mai întâi pe animale. România ar trebui încercată mai întâi pe animale.
Cealaltă soluție izvorâtă din zonă, “pas cu pas”, e o poveste care are de-a face mai mult cu tortura.
“Din minte” sau mimetic nu ne iese nimic – nu ne-a ieșit bine nici o instituție, nu avem proceduri decât pentru haos. Până nu curge sânge, până nu se moare, nu știi, de fapt, nimic despre unde se află țara asta.
Îmi imaginez că putem reproduce, undeva în câmp, un cutremur de 7 grade și urmările lui asupra unei case cu bulină roșie. Umplem blocul cu urși și dăm drumul la cutremur. După care lăsăm autoritățile să intervină. Și filmăm totul, dăm la televizor, adică bani din publicitate, divertisment etc.
Asta e și în avantajul animalelor, bineînțeles, pentru că le privește direct. Uite, urșii din zona Sibiului ar trebui să-i ridice statuie lui Martinică ăsta: datorită lui, data viitoare, poate că șefului Poliției Sibiu nu-i va mai da prin cap ideea de a călca ursul cu mașina. Omul ăsta ar trebui scos în față, ar trebui să-l vedem și noi. E deci un tip care a terminat Academia de Poliție și care are niște ani, zeci de ani în funcții de conducere. Și vine cu asta: trebuie călcat cu mașina!
Și mai e ceva, cred că e vorba și de solidaritate: hai să fim toți în chestia asta, oameni și animale deopotrivă. Țara asta nu e doar pentru o specie. Nu ți-o poți asuma așa, oricum, e nevoie de un efort comun, general, care să implice dislocări umane de proporții ceaușiste. Am zis “umane”? Scuze, Dislocări de viețuitoare.
Aa, evident, tot ce zic e obligatoriu în măsura în care vrem să mai ordonăm puțin morțile astea, în măsura în care tragem niște bilete de ordine în loteria de acum. Altfel, poate fi și așa foarte confortabil: când se moare, se moare, aia e. Te cheamă pe lumea ailaltă la fel cum te chema înainte în armată. Nu știi de unde ți se trage: de la spital, de pe stradă, de la un șobolan deghizat în parizer fff delicios.
nicio vizualizare
