Jurnalul lui Philip Gordon, asistentul secretarului de stat american Hillary Clinton
13 august 2012, dimineaţa – Am supravieţuit în mod miraculos călătoriei peste Ocean şi am stabilit contactul cu băştinaşii pe care trebuie să-i evanghelizăm. În continuare mă tem de malarie şi febră galbenă, dar informaţiile despre haitele de canibali, hiene şi vampiri, pe care le-am primit de la CIA, nu par să se confirme. Pentru moment.
13 august 2012, tot dimineaţa – M-am întîlnit de dimineaţă cu una dintre căpeteniile locale, Tran Base’s Koo din tribul tricourilor bleu. M-a întrebat dacă putem să-l ajutăm cu arcuri, suliţe şi Jack Daniels în lupta cu rebelii. La sfîrşit a precizat că arcurile şi suliţele sînt opţionale.
13 august 2012, pe la prînz – Imediat după aceea, m-am văzut cu Vic Thor Ponta, un alt şef de trib. Straniu ins. M-a întrebat dacă la alegerile din 2008, în Florida, am pierdut pentru că aveam prea mulţi morţi pe listele de vot sau prea puţini. Înţeleg că e totodată şi vraci, pentru că lumea i se adresa cu Dottore.
13 august 2012, seara – Mai pe seară am ieşit la masă cu şeful Săgeţilor Galbene, Green Anton Es Koo. Omul are o engleză impecabilă. Mai întîi mi-a spus că Base’s Koo „i-a violat piperul cu un şarpe“, apoi că „florile nu udă bufniţa în zori“. Adînci cuvinte. Încă mă mai gîndesc la ele. E clar că America nu poate asista neputincioasă la aşa ceva.
Jurnalul lui Crin Antonescu, preşedinte francofon
11 august – Degeaba mă atacă pedeliştii după întâlnirea cu reprezentaţii FMI. Pun pariu că vorbesc engleză mai bine decât Băsescu şi cu o mână legată la spate.
12 august – Dragă jurnalule, mâine e o zi foarte importantă pentru mine, deoarece mă văd cu trimisul americanilor. Tipul ăsta e foarte şmecher, înţeleg că este the father and the mother al Afacerilor Europene şi Eurasiatice. Oau! Îţi dai seama? N-am întâlnit în viaţa mea o persoană cu atâta succes. Oare o să-i fac faţă eu, un tip aşa de simplu? (După cum îşi aminteşti din ultima campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, reperul meu moral e Tudor Chirilă, deci practic mă uit la lume prin ochii unei adolescente instabile emoţional, care plânge pe melodiile trupei Vama Veche.)
13 august – Am încercat să-i explic lui Philip Gordon care e adevărata faţă a lui Traian Băsescu. „Este un om fără mother şi fără father, vă rog să mă credeţi!“ Nu ştiu dacă a înţeles ce i-am spus, întrucât nu părea că vorbeşte engleză. S-a uitat la mine de parcă-i vorbeam în swahili, nu în limba lui Shakespeare, în superbul amestec de gesturi, ridicări din umeri şi cuvinte stâlcite în care şi-a scris Hemingway cele mai bune romane ale sale.
