Regia Națională a Pădurilor e cam ca personajul ăla din filmele al căror subiect este vreun general de armată înviat din morți și plantat în mijlocul New York-ului. Spre deosebire însă de repectivul tip de personaj, ROMSILVA are mari deficiențe în a fi amuzantă. Este doar nătângă și, dacă-i ascultăm pe cei ce în lumea ei ar trece drept critici de film, puțin cam risipitoare. Astfel, ultimul rol al ROMSILVA a costat bugetul aproximativ un milion de dolari, bani investiți în ceea ce era, teoretic, un soft care să ne spună câte păduri mai avem (de tăiat). Dar așa-s IT-iștii ăștia, plini de idei, și după trei ani, forma finală a soft-ului face altceva: ne spune, sec, cum am irosit milionul de dolari.
Gurile rele de la Curtea de Conturi spun în raportul anual că ROMSILVA ar fi tăiat nejustificat un milion de dolari, bani dați pentru un soft care, măcar pe hârtie, ar fi trebuit să aducă Regia în mileniul trei, în care activitatea să fie gestionată într-o bază de date unică, nu folosind radiere, creioane sau caiete de bilanț făcute din hârtie igienică reciclată.
S-a invocat o Hotărâre de Guvern, s-au dat banii unei anume firme Totalsoft, moment în care următorul pas era doar o chestiune de timp: proiectul a bubuit în sinea lui, nu s-a mai făcut și banii duși au fost. Din milionul de dolari, Regia s-a ales cu un singur modul al sistemului informatic, din cele 15 plătite cu atâta dedicare. Un modul care nu face nimic mai mult decât să gestioneze calcularea salariilor. Adică ROMSILVA a plătit ceva ce poate face oricare dintre noi într-o foaie de Excell. Cu un milion de dolari.
Și când a văzut ce a plătit, Regia a decis să mai cumpere niște servicii informatice, pe care însă a omis să mai facă factură. Și acum e util să aruncăm un ochi pe cel mai apropiat deal de lângă noi și un ochi pe site-ul Romsilva. Vreo trei milioane de hectare de păduri administrează cei aproape 20.000 de angajați ai instituției. Atât de eficient încât dealul la care ne uităm, mâine ar putea să ne coboare pe verandă.
Tareeeee !!!