Un morcov roșu și lung, înfipt între bucile lui Obama, arată caracterul stendhalian al democrației americane. Roșu și negru sînt culorile momentului, deși situația președintelui e albastră. Fiscul, celebrul IRS, considerat mai puțin iertător ca însăși moartea, s-a jucat de-a Blejnar prin contabilitatea adversarilor politici, pe care i-a călcat țintit, de parcă ar fi urmat manualul de intimidare tipărit la București. Ca și în România, ANAF-ul americanilor n-a dat năvală singur, ci a venit la pachet cu procurorii, care au interceptat convorbirile unor țigănci împuțite de la Associated Press.
Pînă aici lucrurile par simple. Nouă ne vine ușor să înțelegem cine a copiat după cine și de ce, la examenele din iulie 2012, America i-a prelungit elevului model Băsescu bursa de merit la Totalitarism.
Dar asemănările nu merg mai departe. Fiindcă, la ei, a fost de ajuns ca un găozar de investigații să afle subiectul și America a luat foc. Congresul și Senatul au format comisii de anchetă, șeful IRS și-a dat demisia, procurorul general și-a cerut scuze în public, iar Obama are ceva din tremuratul înaintașului său alb, Nixon.
La noi, cînd Blejnar a sugrumat la ordin instituții de presă și cînd Kövesi a interceptat, editat și publicat convorbiri private ale jurnaliștilor, s-a lăsat o tăcere de mormînt. Degeaba ți-ai fi ciulit urechea, n-ai fi auzit nici vocea lui Victor Ponta și nici pe a lui Crin Antonescu. Șefii Opoziției țineau fălcile încleștate, nu cumva să le scape vreun protest. Nu numai că nu s-a pus problema unei comisii parlamentare de anchetă a abuzurilor contra libertății de exprimare, dar nici în Cameră și nici în Senat nu s-a putut încropi o simplă luare de cuvînt. N-a fost rostită nici măcar o biată glumă, așa, ca la moartea unei reviste de umor.
USL n-a fost doar rezultatul urii populare, s-au găsit în interior și urme de prietenie. Ponta și Antonescu au îmblînzit, o vreme, cu relația lor personală, convulsiile politice pe care pacientul le prezenta chiar de la naștere. Cîtă vreme n-au fost răspunderi și cîtă vreme n-au fost bani, cei doi copreședinți s-au întrecut în a-și promite unul altuia, într-un mod din ce în ce mai înfricoșător, că vor rămîne pururi împreună și că doar moartea îi va despărți. Iată-ne, așadar, la căpătîiul muribundei, pîndind dacă USL se va asfixia cu furia lui Crin ori se va sugruma cu mîna lui Ponta. Prin porii prieteniei iese toată inconsistența anilor de opoziție, toată bravada de pluș a unui act simulat. Dragostea între colideri s-a dovedit superficială și s-a împotmolit în context. Acum Ponta e morcovul, iar lui Antonescu nu-i rămîn decît cele două buci. Viitorul PNL e mai negru ca soarta Adrianei Bahmuțeanu între două divorțuri oarecare.
Iar Băsescu își freacă mîinile. Așa bine nu i-a mai mers de pe vremea cînd a colaborat cu Securitatea ca bogăție politică.
Publicat în Cațavencii, nr. 20 (98), 2013
Imi place foarte mult cum scrieti,domnu’ Buscu,recitesc editorialele dvs. ca sa nu-mi scape vreo nuanta … Ma apuca insa si tristetea cand stiu ca nu este exclus ca intr-o zi oarecare sa va aruncati fara ezitare chiar in putul gandirii dvs.,intrucat domnul basescu are un umor special – el rade cand e de plans si plange cand e de ras…Cand ati facut ultimul schimb imobiliar,cand ati facut abuzuri odioase in functie,ultima data? Sper sa nu va impiedicati de imprejurarea ca nici nu stiti ce inseamna astea… Nici altii nu au stiut si acuma nu mai pot folosi e-mail-ul,daca ma intelegeti,decat ala de la bucatarie de pe cratitele de la Rahova,produse la „Emailul Rosu”… Alternativa la chestia cu putul gandirii este un „Smith&Wesson”,cu munitie letala…
Trist, dar adevarat. Excelent!
daca presedintii si prim-ministri vin si trec dea lungul anilor , cine sunt cei care raman vesnici in functii si care trag sforile ? nici macar America nu vrea sa raspunda la intrebare
@Mufu Ponta prin Koabitare a incercat sa puna catalizator la Ba$hina Chiorului cu gura.
dorule, nota 10 !!!