Să moară și capra vaccinului

Pentru că nimic nu există în realitate fără ca mai înainte cineva să fi spus un banc pe tema asta, vaccinul pentru COVID-19 e ca tigaia din bancul cu iepurașul. Vaccinul încă n-a venit la noi în țară, toată planeta îl așteaptă ca pe pâinea caldă și injectabilă-n antebraț, dar mulți deja își fac în cap scenarii despre cum n-o să le convină. E sigur vaccinul? De ce ne pun pe noi să ne vaccinăm primii? Cum de l-au făcut așa de repede?

Dacă s-ar importa un brand nou de salam din Germania și o televiziune s-ar întreba din senin, fără să afirme nimic, dacă salamul ăla e sigur, tot ar apărea sceptici antisalam. Pentru că nimeni cunoscut n-a mâncat încă din el, așa că nu știm cât de bun este.

E o nesiguranță pe care am avea-o față de orice produs „neîncercat“, iar televiziunile tabloid încearcă să o exploateze pentru audiență. Jurnaliștii din platou nu afirmă nimic, doar întreabă, și e suficient ca să atragi atenția unor oameni speriați și să adaugi, pe mormanul nesiguranței din ultimul an, o cantitate suplimentară de nesiguranță.

Teoriile conspirației nu-s inventate de televiziuni, site-uri dubioase sau agitatori. Ele sunt niște narațiuni care există deja în mintea noastră sub forma unor temeri. Agitatorii doar le scot la suprafață. Pun cap la cap povești care oglindesc și confirmă acele temeri, dând apă la moară cetățenilor care nu erau siguri dacă ar trebui sau nu să aibă încredere în autoritate. Pe scurt, ca să crezi o teorie a conspirației nu trebuie să fii credul, ci din cale-afară de sceptic. Conspirațiile prosperă atunci când apare suspiciunea față de autorități și ies la suprafață temerile primare, care în mod normal sunt temperate de încredere.

Vaccinul are în spate o asemenea temere, iar asta din multe motive.

În primul rând, e o substanță administrată oamenilor sănătoși, printr-un procedeu ușor dureros, cu ajutorul unui obiect ascuțit. Nu sună bine deloc. Trebuie multă încredere în sistemul care produce și distribuie acel vaccin ca să treci de aversiunea omenească față de obiecte ascuțite care-ți introduc în corpul sănătos substanțe străine. Atunci când încrederea lipsește (sau e subminată prin enumerarea unor greșeli pe care le-au făcut recent autoritățile) încep să capete elan și antivacciniștii.

Apoi, mai e relația ciudată pe care vaccinul o are cu bunăstarea individului. Da, vaccinul îl faci pentru tine, dar nu numai. Vaccinul îl faci și ca să nu-i îmbolnăvești pe alții. Suntem obișnuiți să luăm medicamente ca să ne vindecăm pe noi înșine, dar nu prea ne convine ideea că luăm medicamente pentru un bine comun. Unora li se poate părea că-s folosiți pentru un scop social, că li se bagă în corp o substanță ca să profite alții. E încă o suspiciune care apare atunci când lipsește încrederea în autorități. Explicația e banală: Da, ne vaccinăm ca să nu ne îmbolnăvim nici noi, nici alții, care probabil că n-au apucat să se vaccineze sau nu se pot vaccina din cauza unor alergii. Doar că, formulată pe un fond de suspiciune, explicația capătă accente diabolice, care-i pun pe oameni în gardă și-i fac să refuze vaccinul.

De vină nu sunt, așadar, paranoicii de rând, soldații simpli ai conspirațiilor. Ei sunt doar niște marginali paralizați de frică. Vina o poartă, în schimb, agenții cinici ai acestor conspirații, care le împrăștie și le dezvoltă fără să afirme, paradoxal, nimic. Ei doar pun întrebări. Și, absolut întâmplător, în contextul acestor întrebări, amintesc de alte cazuri, de multe ori banale, în care statul a greșit față de noi.

Sunt ei niște iresponsabili care vor avea vieți pe conștiință? Nu știu, eu doar pun întrebări.