Să nu crezi în procurori nici atunci când îți fac calcule

Probabil mai există în România oameni care țin minte că, pe la jumătatea anului trecut, Andrei Chiliman, la vremea aia primar al sectorului 1 din București, și prietenul său, liberalul Vlad Moisescu, erau principalii acuzați într-un dosar de corupție care ar fi produs statului prejudicii de 600 de milioane de euro. Exact, 600 de milioane. Desigur, oamenii care-și mai aduc aminte de aceste acuzații nu sunt procurori și nu lucrează la DNA, căci, după ce dosarul a început cu mare tam-tam și după ce cariera politică și administrativă a lui Andrei Chiliman s-a frânt abrupt, pe dosar au început să se așeze straturi groase de praf, așa cum șade bine oricărei chestii făcute pe genunchi și la care, de fapt, mai este foarte mult de lucru. Și, oricum, Chiliman lăsase locul său liber pentru urmașii din noul și marele PNL, așa că trimiterea sa în judecată nu mai era o urgență.

Ei bine, vorbim despre acest dosar nu pentru că ar exista noi probe sau pentru că s-ar ivi la orizont posibilitatea condamnării încă unui corupt, ci pentru că acel dosar, ca multe altele întocmite de DNA în ultimii ani, vorbea despre un prejudiciu fabulos. Acele 600 de milioane amintite la început. Pentru ca inculpații Chiliman și Moisescu să producă un astfel de prejudiciu după schema descrisă de procurori, adică percepând comisioane între 10% și 20% de la firmele care obțineau contracte în sector, ar fi însemnat că sectorul 1 a cheltuit, numai pentru un astfel de contract, undeva între 3 și 6 miliarde de euro. Ceea ce transcende nu doar imaginația, ci și realitatea, bugetul total al Primăriei sectorului 1 fiind mult mai mic de atât. Deși procurorii n-au revenit foarte clar, comunicând, până la urmă, prejudiciul real pe care-l estimau ei, nici n-au mai insistat pe suma asta, retrăgând discret cuantumul prejudiciului din comunicatele oficiale.

În alte cazuri, judecătorii au fost cei care au decis, consultând datele și dovezile, că procurorii români, ajutați sau nu de experți, nu prea au legătură cu matematica. Căci uneori le ies niște calcule atât de aiuritoare încât reușesc să transforme 0 în milioane.

Ei bine, pentru toate acestea există o explicație: pur și simplu, cifrele le sunt absolut străine procurorilor DNA. Pentru ei, cifrele nu alcătuiesc, alăturate, numere, ci sunt mai degrabă concepte abstracte, ale căror taine sunt deosebit de greu de pătruns. Iar asta se vede foarte bine pe site-ul DNA, unde, cu mândrie nedisimulată,  oamenii care decid soarta concetățenilor lor calculând, printre altele, prejudicii își publică lucrarea științifică “Contul de execuție a bugetului instituției publice – cheltuieli la data de 31 decembrie 2015”. Ei bine, conform procurorilor români, DNA a avut, în 2015, cheltuieli de 120.028.211 mii de lei. Adică nici mai mult, nici mai puțin decât 120.028.211.000 de lei. Aproape 30 de miliarde de euro, ce s-o mai dăm la întors. Știți care-i problema? Păi, legea bugetului de stat pentru 2015 prevedea cheltuieli totale de 126.532.600.000 de lei. Cum ar veni, după ce s-au tras din buget cheltuielile DNA, de 120 de miliarde, României i-au mai rămas, pentru sănătate, educație și altele la fel de neimportante, 6 miliarde de lei și ceva mărunțiș.

Desigur, pe site-ul DNA s-a strecurat o greșeală de trei zerouri. Dar, sincer acum, ați mai avea încredere într-un sistem judiciar în care greșelile astea de trei zerouri pot să hotărască dacă un om stă sau nu în pârnaie? Și, pe de altă parte, doamnă Kövesi, dacă ați avea banii ăștia, nu v-ați cumpăra, mai bine, o țară nouă, curată și necoruptă, în loc să o cârpiți prost pe asta?