Să nu-i cauzeze!

Mai nou, Nicolae Manolescu nu-l mai lasă pe Varujan Vosganian să emită comunicate în numele Uniunii Scriitorilor pe site-ul Uniunii Scriitorilor. Le produce el însuși, cu semnătură și cu tot cu calitatea pe care n-o are, dar continuă să și-o atribuie, aceea de președinte al USR. N-am idee cîtă lume se mai uită pe site-ul acestei instituții unde în ultimii ani se răspîndesc mai mult minciuni și calomnii, bașca anunțurile despre nenumărabilele premii literare atribuite lui Gabriel Chifu ca poet și romancier. (Dacă G. Chifu ar scrie și o piesă de teatru, acolo, și o plachetă de comentarii critice, ar fi laureat și ca dramaturg și, nici vorbă, ca critic literar, ca să nu-i lipsească nimic de pe perna cu căvălării.)

Ce zice însă N.M., care continuă să se creadă președinte al Uniunii Scriitorilor? Nici mai mult, nici mai puțin decît că „a fost lansată o puternică campanie de mediatizare ce a avut drept scop și finalitate crearea unor confuzii în rîndul destinatarilor cu privire la regimul juridic/caracterul de utilitate publică/existența USR“. Cu alte cuvinte, dacă cineva dă publicității o sentință judecătorească și mai apoi motivarea acelei sentințe, pentru N. Manolescu asta se cheamă „crearea unor confuzii“. Și cum se mai cheamă, în viziunea aceluiași N.M.? „La acel moment, am precizat că acea campanie de mediatizare împotriva USR, bazată doar pe soluția de respingere a apelului, fără cunoașterea considerentelor hotărîrii și raționamentului instanței, trebuie privită cu mari rezerve.

În acest context, precizăm că prin decizia nr. 2777A/12.11.2020 pronunțată în apel în dosarul nr. 20396/299/2018 s-a reținut, printre altele: «Vor fi astfel înlăturate considerentele încheierii din 28.11.2019 referitoare la analiza statutului de utilitate publică al Uniunii Scriitorilor, referitoare la analiza conținutului Decretului nr. 267/1949 și a abrogării sale, la efectele Decretului lege nr. 27/1990 care în mod evident nu făceau obiectul cauzei».

Astfel, în prezent, față de înlăturarea considerentelor primei instanțe referitoare la regimul juridic/caracterul de utilitate publică al USR, se confirmă susținerile noastre referitoare la existența dezinformărilor și a caracterului neîntemeiat al atacurilor lansate împotriva USR bazate pe aceste considerente.“

Cîtă fină ironie în finalul acestui comunicat! Ce susțineri de bronz! Doar că N.M. uită să precizeze că s-a hotărît înlăturarea acelor considerente pentru că ele fac obiectul altui dosar, despre care urmează să fie publicată motivarea curții. Și N.M. uită încă ceva din decizia cu pricina: „Nu s-a făcut însă dovada că pentru perioada 2018-2023 a fost înscrisă persoana dlui Manolescu Nicolae în funcţia de Preşedinte al USR. (…) Pentru aceste reţineri se constată ca fiind nefondat apelul declarat de apelant Manolescu Nicolae Apolzan, cererea de înregistrare a menţiunii solicitate neîndeplinind condiţiile din Statutul USR“. Ceea ce, în vorbe mai simple, înseamnă că la fel ca V. Vosganian, care continuă să se recomande prim-vicepreședinte al USR, nici N. Manolescu nu e ce se pretinde, adică președinte al USR. Și asta prin Hotărîrea Tribunalului București. Sau, pentru N. Manolescu, și tribunalul, vai, dezinformează cu hotărîrile pe care le ia? Deși asta nu-i treaba mea, „să nu-i cauzeze“.