Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Să rîdem cu DNA și să plîngem cu Ambasada SUA

Zoom Să rîdem cu DNA și să plîngem cu Ambasada SUA

Niro, Cocoș, Pinalti și Gabriel Sandu, cei patru cărăuși din Dosarul Microsoft, au fost premiați de judecători cu o sentință constînd în bani și ani grei de libertate. Asta a fost joi. Vineri, după ce s-au auzit niște rîsete în societate – ba cineva se pare că a și tușit cu subînțeles –, DNA a făcut apel. Să-i fi întrerupt asta pe alde Cocoș din petrecere? E sarcina istoriei să stabilească.

Pînă una-alta, logica nu poate stabili de ce a făcut DNA apel.

E neclar ce anume din sentință i-a nemulțumit pe procurori. În rechizitoriu au fost cerute pedepse cu executare, iar Curtea a dat, în trei cazuri din patru, pedepse cu executare. Nu există în rechizitoriu o precizare de cuantum, adică nu există un număr de ani, un plafon de pedeapsă cerute de procurori (de altfel, nici nu există o lege care să legitimeze o astfel de cerere), așa că nu transpare de nicăieri motivul pentru care procurorii ar putea fi nemulțumiți.

Că pedepsele sînt mici, iarăși e un motiv discutabil de nemulțumire, fiindcă procurorii înșiși au cerut instanței să ia în calcul faptul că inculpații au strălucit ca denunțători. Turnătoria e un instrument îndrăgit de procurori, o unealtă de progres pe calea adevărului. Ba, dacă iei în calcul impactul literaturii în societate, scrisul în arest e cea mai bună proză a ultimului sfert de veac.

Procurorii au cerut, deci, clemență pentru autorii Niro, Cocoș, Pinalti și Gabriel Sandu, iar instanța a acordat-o. De unde vine atunci nemulțumirea?

Păi, poate de la prejudiciu.

Înalta Curte i-a pus să plătească pe inculpați, în total, 11 milioane de euro. Asta în condițiile în care DNA vorbea de 27 de milioane. Dar DNA a vorbit la început, cînd ancheta exploda ca o garoafă la butoniera luptei anticorupție, și de 60 de milioane. Cele 60 de milioane erau paguba totală, suma încasată, cică, de toți complicii din Afacerea Microsoft, dar asta s-a auzit mai puțin. Suma a fost lipită pe burțile celor patru sacoșari, a bubuit la televizor și a reverberat în urechile judecătorilor care au hotărît pușcăria preventivă.

Se pune întrebarea: de ce infractorii Niro, Cocoș, Pinalti și Gabriel Sandu au fost arestați preventiv în baza unui prejudiciu mai mare și apoi au fost condamnați la pușcărie în baza unui prejudiciu mai mic? Dacă ultima sentință (cea bazată pe 11 milioane) e corectă, înseamnă că prima (cea de bazată pe 27 de milioane, care i-a privat de libertate) a fost abuzivă, fiindcă oamenii au intrat la bulău pe baza unui prejudiciu umflat. Dacă, dimpotrivă, ultima sentință, cea de 11 milioane, e incorectă, înseamnă că Înalta Curte a favorizat, pur și simplu, infractorii.

Aceste sofisme ar fi distractive dacă n-ar fi periculoase

prin consecințele lor reale. Dar intriga acestui episod de comedie judiciară e declanșată de metodologia anchetei, și anume primatul denunțului.

DNA s-a folosit de denunțuri ca agricultorul de plug și a arat cu ele amintirile tuturor celor chemați la laboratorul de turnătorie. Un denunțător poate beneficia de clemența procurorului și, mai departe, de bunăvoința judecătorului, dacă și numai dacă opera lui scrisă conduce la începerea urmăririi penale într-un caz nou. E o procedură prevăzută de lege, iar faptul ca DNA a cerut milă pentru cei patru răufăcători arată că ei au deschis orizonturi penale unor noi suspecți.

Mai mult, dacă anchetatorii au activat clauza îndurării, înseamnă că valoarea denunțurilor e mare. Înseamnă că efortul de a le ușura pedeapsa cărăușilor e plătit de numărul și greutatea complicilor dați în gît. Înseamnă că acest tîrg pe care-l admirăm în NYPD Blue, între procuror, infractor și, uneori, judecător, a atins randamente mari, iar asistența primită de procurorii DNA de la Ambasada SUA – după spusele ambasadorului Hans Klemm – a ajuns prevedere în Codul de Procedură Penală.

E minunat că modelul american ajută DNA

să negocieze cu infractorii mici și mijlocii pentru a-i captura pe infractorii mari, dar întrebarea e: unde sînt infractorii mari?

Păi, infractorii mari sînt în cauzele disjunse din Dosarul Microsoft. De ce au fost disjunse și puse deoparte listele cu foști miniștri, foști premieri, oameni de afaceri și oameni grei din partide e dincolo de înțelegerea mea, și poate chiar a Ambasadei SUA. Răsfoind cele peste 60 de volume, se poate vedea că temelia Dosarului Microsoft sînt înscrisurile, contractele, transferurile bancare și denunțurile milimetrice. Faptele sînt probate cu un grad mare de precizie, iar făptuitorii și beneficiarii sînt, în primul rînd, oamenii politici și partidele. Contribuția pe care Niro, Cocoș, Pinalti și Gabriel Sandu au avut-o la expunerea penală a acestei faune politice grele i-a făcut pe procurori să ceară clemență pentru intermediari. Dar acum, că intermediarii au fost aproape iertați și răsplătiți de instanță, unde sînt vinovații?

Vorbim, deci, așa cum rezultă din dosar, despre guvernele Năstase, Tăriceanu și Boc, despre premierii, miniștrii de Finanțe și secretarii de stat din Finanțe, despre secretarii generali ai Guvernului, despre miniștri ai Educației, ai Comunicațiilor, despre subsecretari și șefi de direcții, despre bogătașii din conducerea PSD, PDL și PNL și despre miliardarii invizibili din frauduloasa lume a contractelor IT. Nici unul dintre acești oameni nu a fost deranjat așa cum se cuvine pînă acum, deși, în cazul unora, probele sînt complete.

De aceea, eu și Ambasada SUA ne întrebăm cu îngrijorare dacă nu cumva, în cadrul acelui program de asistență pe care America ni-l dă, procurorii DNA și-au însușit doar partea cu negocierea. În cazul ăsta, ar fi de dorit ca reprezentanții “cadrelor de forță” – cum îi numește domnul Hans Klemm pe cei zece reprezentanți ai FBI, US Secret Service, Agenției Antidrog și Departamentului de Justiție – să le explice băieților noștri că, pe lîngă clemență, infractorului trebuie să-i mai arăți și cătușele.

1 comentariu

  1. #1

    Dosarele disjunse se afla, bine merci, in sertare si vor aparea atunci cand e cazul. Sau interesul. Sau cand se da “ordinul de zi pe unitate”. De cat timp mai are nevoie populimea ca sa-si dea seama ca DNA face politica ? Pardon, politie politica.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]