Să rîdem cu PRO TV de handicapați

PRO TV, brand-ul divinizat de populația inactivă și de hoțomanii din publicite, joacă, de la naștere, în tabăra producătorilor de falsuri. Ani la rînd, și-a vîndut stocul de contrafaceri la cel mai bun curs leu-dolar. De la valori și idei la aspirații și mijloace, PRO TV a răstălmăcit întreaga educație elementară, tot intervalul simțului comun în care societatea își clădea busola.

PRO TV a fost o farsă mediatică montată unui public vulnerabil, pus să înghită gunoiul filozofiei „Te uiți și cîștigi“ și să piardă, îngrășîndu-se în fața televizorului, șansa de a evolua. Motoarele de marketing ale stației le-au retezat fanilor, ca unor purici captivi, picioarele cu care ei urmau să sară în întîmpinarea muncii. PRO TV a vărsat în creștetul românilor toată oala cu lături a sedentarismului mintal, le-a turnat în ochi, în urechi,în gură și în nas știri îmbibate în violență și pornografie, concursuri kitsch și interminabile telenovele cu țigani.

Pe canapeaua lui Teo și Măruță s-au lăfăit două decenii șatrele maneliștilor, ale fotbaliștilor de discotecă, ale amorezelor îndopate cu silicon și ale mardeiașilor din local combat. Clanul Becali și întreaga mafie mediatică a fotbalului au fost făurite în oțelăriile acestei televiziuni. Umorul a fost și el tîrît în mocirlă și lăsat sub fusta Lenei lu’ Pîrțag. Personaje agramate, violente, ale căror biografii stridente au fost ocrotite sau însăilate la departamentul de programe, și-au trîmbițat filozofia de viață din platourile PRO TV, lăsînd audiența să creadă că e bine să furi, să minți, să fii șmecher, să nu plătești taxe, să-i rîzi statului în nas și, în general, să nu muncești, că altfel nu cîștigi. Cocalari de toate vîrstele i-au cîntat refrenele înșelătoare, într-o simfonie a îndobitocirii. Generația PRO a crescut cu acest parazit propagandistic în sînge, care i-a devorat în bună măsură ambițiile și capacitatea de a privi corect o societate care are nevoie de ajutor.

Dar asta e doar o parte a reușitei. Cealaltă parte e fiscală.

Succesul financiar al PRO TV e poleit, printre altele, cu neplata taxelor către stat. Zeci de milioane de dolari datorate statului au fost șterse prin înțelegeri directe cu politicienii, care aveau oricînd ce să ceară, în campanii, de la postul cu cea mai mare audiență. Guvernele Radu Vasile și Adrian Năstase au scutit PRO TV de plata taxelor pe care celelalte companii de presă, celelalte companii comerciale și restul cetățenilor le-au plătit în anii glorioși ai audiențelor ridicate. Vorbim despre mii de miliarde de lei vechi, peste suta de milioane de dolari. PRO TV a supt din conducta statului ca dintr-un uger de vacă, mutîndu-și botul de la scutiri de taxe la amnistii cu dedicație, de la ștergeri de datorii la ajutor de stat și de la finanțări de programe la restructurări simulate.

Pînă și acum, în 2020, cînd declară un profit de 33 de milioane de euro în primele șase luni, suge 3,8 milioane de euro de la Guvernul Orban, din ceea ce alde Cîțu și ceilalți microbi din executiv au numit „ajutor dat presei la greu“.

Protejat de o cultură a succesului fără scrupule, închis și suficient în propria strălucire, construită pe spinarea ignoranței, PRO TV a atins aroganța unui monoteism rezervat proștilor, cu apostoli născuți la prompter, arhangheli urmăriți de fisc, fecioare culese din limuzinele interlopilor și concursuri făcătoare de minuni. Sfîntul duh al optimizării fiscale înalță la cer, în fiecare an, profitul canalului, fără să-l mai treacă prin purgatoriul românesc de la ANAF, așa cum trec instituțiile media sărace.

Iluzia funcționează atît de bine, încît nu numai publicul o cumpără, ci și șarlatanul însuși începe să creadă în ea.

Și uite așa, hodoronc-tronc, cu trecutul deșelat de păcate, PRO TV simte nevoia dezbaterii de conștiință. Vrea civism, vrea jurnalism, vrea să se revolte împotriva hoției, vrea anticorupție așa cum vor plutonierii de presă. Vrea alegeri la termen, fiindcă s-a săturat „de mîrlani, de țațe, de țoape, de țopîrlani, de hoți“ și își adună vedetele într-un spot electoral.

Stația are crize etice, e preocupată de democrație, de justiție și, după cum s-a văzut acum două luni, e neliniștită de absența cuvîntului „corupție“ din Strategia Națională de Apărare a Țării.

Păi, dacă setea de justiție și adevăr e așa de mare, dacă civismul și morala nu lasă acționariatul din Bermude să doarmă, să deschidem, la întîmplare, poșeta Pandorei în care PRO TV își ține obiectele sado-maso.

Serialul Las Fierbinți, de pildă, perla producției locale, și-a clădit și își menține audiența pe aventurile unor întîrziați mintal. Aproape toate personajele, cu mici excepții, sînt persoane cu retard cognitiv. Nu înțeleg realitatea, vorbesc greșit, simplifică lumea după criterii tipice subdezvoltării mintale, au idealuri infantile și inocența oamenilor duși cu capul.

Actorii își stîlcesc fizionomia și vorbirea ca să adîncească simptomele acestor dizabilități. Bîiguie, rîd ca măgarii, beau la modul patologic, își croiesc planuri bazate pe ignoranță și pe o percepție primitivă a realității. Serialul rîde de oamenii cu handicap mintal și social. PRO TV discriminează, în glorie și aplauze, o categorie de persoane cu afecțiuni explicite, construite înadins. Promovează, în complicitate cu publicul și cu CNA, comportamente pe care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării le pedepsește cu amendă.

Numai că făptuitorii nu se mulțumesc să rîdă și să discrimineze, ci exploatează. Fac bani din batjocura unui tip de persoană. Storc, odată cu sumele din publicitate, și disprețul implicit, deghizat în simpatie,pentru categorii umane defavorizate. Succesul telecomediei cu înapoiați aruncă un stigmat definitiv asupra condiției de întîrziat mintal și surpă șansele de reabilitare a mediului rural în imaginarul colectiv. Atunci cînd sînt comise cu adresă, Codul Penal încadrează acest tip de fapte la „infracțiune contra persoanei“ și le pedepsește cu închisoare sau amendă.

Statuia tăntălăului de la țară, sculptată în fața unei audiențe de milioane, e un act de incultură agresivă, practicat cu frecvență, cu metodă și în scopul profitului, la adăpostul unui discurs falsificat despre societate și al sustragerii de la plata taxelor. Iar grila de programe e plină de astfel de statui, e o adevărată galerie de artă.

Poate că așa ar trebui începută discuția despre PRO TV în fața clienților de publicitate sau a organizațiilor care protejează persoanele cu handicap. Lumea uită, sau poate n-a știut niciodată, bombardată două decenii și jumătate cu propaganda postului, ce se ascunde sub ecranul poleit. Sau, cine știe, tratamentul de reeducare în masă își face, în cele din urmă, efectul.

Aș mai scrie, dar încep la PRO TV știrile educative. Vreau să văd în ce localități s-a mai folosit toporul împotriva familiei, cît alcool metilic s-a mai băut la nunți, ce tați și-au violat fiicele de ieri pînă azi și cîți morți ne-au lipsit de pe șosele ca să intrăm în Cartea Recordurilor. Ca să ai public, trebuie mai întîi să-l formezi.

14.296 de vizualizări