După deosebit de bizarul incident cu israelienii de la Black Cube, un ușor tremolo a apărut în vocea Laurei Codruța Kövesi. Șefa DNA a ieșit imediat la rampă și a dat niște amănunte trase de păr, în care vorbea de intimidare. Ba, mai mult, la cîteva săptămîni după aceea, a pornit așa, din senin, un atac fățiș contra SIE.
Ce să fie, ce să fie? De unde această precipitare publică a Parchetelor în cazul unei afaceri de presupus spionaj, care, îndeobște, e menită unei rezolvări secrete? De cînd pînă cînd novicele Horodniceanu de la DIICOT, un începător din provincie cu barbă de ayatollah virgin lipită ca pentru balul bobocilor, a ajuns să captureze „foști ofițeri Mossad”? Ce e cu toată foiala asta a unor autorități judiciare care n-au ce să caute într-o speță de spionaj? Cum se face că prima firmă de spionaj a Israelului, dacă nu cumva a lumii, a ajuns să sune noaptea la rudele procurorului-șef DNA și să se lase apoi înhățată în ușa rotativă a hotelului Marriott?
Iată ce lămuriri vin de la o sursă aflată în deplina cunoaștere a acestui tip de operațiuni. Înainte de toate, nu există „foști ofițeri Mossad”, ci doar „ofițeri Mossad”, calitate care încetează doar odată cu decesul purtătorului. Apoi, e imposibil ca o entitate ca Black Cube, aflată în elita industriei, să nu-și fi luat toate precauțiile juridice și să fi acționat fără permisiune de la autoritățile locale care o acordă. Trei: e, practic, de neimaginat că agenți cu un asemenea background, folosiți de o asemenea companie, să fi făcut atîta gălăgie, să fi umblat cu mail-urile și cu telefoanele ca niște amatori, fără ca lucrul ăsta să fi fost parte a misiunii.
E vorba, zice sursa, despre o operațiune de tip „inseminare artificială”. Black Cube a fost probabil contractată ca să adune date compromițătoare despre anumite personaje din România și a avut autorizație pentru asta. Dar, după ce a adunat datele, era nevoie ca aceste date să pătrundă în dosarul judiciar care s-ar deschide. Pentru ca dezvăluirile să fie valide, aceste informații culese trebuiau acceptate în dosar. Și atunci, agenții și-au provocat arestarea, iar prin capturarea lor și confiscarea dovezilor incriminatoare, datele devin automat probe în dosar. Procurorii au mușcat momeala și s-au trezit astfel cu un dosar fierbinte în mînă, care conține date despre personajele vizate, date care altfel nu puteau intra la dosar. De aici încolo e o problemă de luptă internă pentru putere, mai zice sursa. Iar faptul că israelienii sînt încă reținuți arată dezorientarea autorităților și faptul că încă n-au căzut la înțelegere cu cererile celor care au declanșat operațiunea.
Afirmatia lui Voinescu Petre pare-mi-se ca tradeaza ori ca n-a citit articolul (ca nu-l intelege, m-as indoi), ori ca… Dar sa amintim ultimu pasaj al articolului in cauza. E scris… adanc, vorba lui nenea Iancu. Evident ca anumite lucruri nu pot pluti in public fara consemnarea lor in documente judiciare (!?)