Luni, pe înserat, USL era să-i îndeplinească visul umed lui Lăzăroiu și să se crape, măcar, dacă nu să se rupă.
Telefoanele cîtorva lideri din PNL, cîți mai cresc la umbra nucului bătrîn și somnoros, au sunat în draci, mesajele fîrtaților din PSD fiind clare: „Băi, gata, nu-l puteți controla, spălați-vă cu el pe cap! Noi nu mai înghițim“. Nu, că stai, că rezolvăm noi, că nu ne lăsați, că vă iubim, că ce, ați înnebunit? Telefoanele sunau, Crin își savura victoria. Pînă cînd telefoanele au încetat să mai sune, iar cei doi-trei liberali care mai au ceva de spus și-au întors fețele negre de furie spre șeful lor. Nu s-au spus prea multe vorbe, căci între timp a început să sune și telefonul lui Antonescu. Nu, nu era Ponta, incapabil să mai vorbească la acea oră, ci Adina Vălean. După culorile care s-au succedat pe fața prezidențiabilului, discuția a făcut mai mult decît o moțiune de cenzură. Totuși, la închiderea telefonului, Crin a avut o răbufnire de bărbăție: „Auzi! Cum adică de unde am avut banii ăia de duplex? Am muncit, băi, am muncit!“.
