Asemeni lui Cristian Sima, Crin Antonescu a fugit cu investițiile de loialitate și sentimente ale alegătorilor liberali tocmai în Republica Dorminicană. De-acolo, trimite din cînd în cînd cîte o poză în care, împreună cu Dan Voiculescu și Gigi Becali, stau cu doctrina la soare. La soarele sfînt de pe cer.
Crin Antonescu este implicat într-un accident istoric ale cărui victime sînt, culmea, cei care privesc de pe margine, consternați de ce a putut să facă din eleganta mașină de epocă liberală. O fi adormit la volan? O fi intrat în direct la Antena3 în timp ce conducea și a scăpat-o de sub control? Naiba știe.
Cert este că, din fiarele contorsionate, cu o imagine politică desfigurată, continuă să țipe că nu are nevoie de intervenția echipei lui Raed Arafat.
Accidentul, din ce povestesc cei care au căscat gura de pe trotuar, a început odată cu alianța făcută pe sub masă cu Dan Voiculescu. Ca în concursurile televiziunilor americane în care cineva trebuie să mănînce viermi și să se scalde într-un acvariu plin de șerpi în timp ce de sus plouă cu căcat, Crin Antonescu și-a făcut susținătorii să vomite în momentul în care l-au văzut cum strecoară pe gît un diatmai varanul cu tot cu epoleți.
Accidentul a continuat și pilotul nostru s-a ciocnit cu copilotul PSD-ului într-o Uniune Social Liberală. Offf, s-a auzit oftatul de pe margine, vai, vai! Un semn divin: chipul roșiatic al bunicuței care apăruse, printre înjurături, pe cerul gurii susținătorilor liberali a fost acoperit de norii negri de la Cotroceni, de stenogramele Codruței, de hărnicia vinovată a lui Morar. Și, pîr-pîr, mașina liberală s-a mai tîrît cîțiva kilometri. Însă accidentul nu se terminase.
Din sens opus, cu viteza luminii, venea chiar Războinicul luminii. Maybach-ul plin cu saci de bani a înghițit într-o secundă sub capotă mașina liberală.
Din poze, ce conduce acum Crin se aseamănă foarte mult cu un mai vechi model Dacia: Dacia Somnolența.
Să vină SMURD-ul!







Da, din pacate cam asa e cu PNL-ul condus de Crin. O mare dezamagire politica. Problema e ca nu mai am variante cu cine sa votez…
Zilele trecute am scris un comentariu la unul dintre textele lui Mihai Radu, dar am impresia ca nu a fost postat, nu stiu de ce. Vreau sa transmit autorului intreaga mea admiratie pentru talentul sau. In ultima saptamana am citit peste douazeci dintre articolele semnate de dansul, de-a lungul timpului, in Catavencii. Calitatea stilului m-a frapat. Cred ca sunt putin eseisti in Romania la ora asta care sa aiba o asemenea inventivitate literara. Il felicit din toata inima si abia astept sa-i vad numele pe o carte.