Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sadoveanu, pînă la puşcă

Zoom Sadoveanu, pînă la puşcă

Ceahlăul literaturii române, cum i-a zis Bogza, se ducea la vînătoare şi la pescuit, nu şi la femei. S-a însurat de tînăr şi a avut nouă copii cu prima lui nevastă. Avea grijă de numeroasa lui familie, iar dacă o mai fi călcat şi strîmb în tinereţe a ştiut să nu lase urme. Cînd a rămas văduv, pe la 60 de ani, stă el singur cît stă, cam un an, apoi începe să ofteze pe la prieteni. Ofta şi tăcea! Prietenii credeau că oftaturile i se trăgeau conului Mihai de la amintirea răposatei.

Era, dar mai mult nu era aşa. Sadoveanu se îndrăgostise de o domnişoară cu 40 de ani mai tînără decît el. Şi povesteşte sfios ce i s-a întîmplat. Mai scrie el şi nişte poezii pentru domnişoara de care se a­mo­rezase. I le arată lui E. Lovinescu. Criticul zice că-s proaste. Ceahlăul îşi oficializează totuşi relaţia cu tînăra, cu care va sta pînă la moarte. Cînd era pe sfîrşite maestrul, îl vizitează cu flori Gheorghiu-Dej. Sadoveanu în pat, mut. Doamna lui ia de pe perete puşca de vînătoare să i-o dăruiască lui Dej, ca din partea muribundului. Sadoveanu, se spune, îşi recapătă brusc ­graiul: „Nu dau puuca! Nu puuca!!“.



Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

erbasu
Big Fish
Istorii Corecte Politic
Iubitori de arta
Carne de pui La Provincia