Noi ne-am luat cu Trump, cu Putin, cu Georgescu și, orbiți de conflictele planetare, am uitat că oamenii mai trebuie să și trăiască, înainte de a-și da duhul. E aceeași enigmă pe care cercetătorii sovietici, strînși ciopor, nu au putut-o rezolva pînă la căderea Uniunii, anume dacă ceea ce se întîmpla înaintea de moartea oricărui cetățean putea fi numit viață. Uite că, slavă Domnului, avem aceleași probleme și în panteonul democrației americane. Unde e haos. Da’ ce haos!
Shutdown-ul guvernamental din SUA din 2025 e cea mai lungă paralizie bugetară din istoria lor, împlinind azi 43 de zile. Nu s-a mai întîmplat ceva asemănător din timpul primului mandat trumpist, un shotdown de 35 de zile și, țineți-vă bine, din vremea apusă și neconsumată, ca un trabuc umezit, a lui Bill. Atunci chiar că fuse floare la ureche. Ăl de acum a început să se rostogolească pe 1 octombrie. Congresul nu a căzut la pace pe bugetul pentru anul viitor. Ca de obicei, democrații și republicanii și-au scos ochii și s-au păruit pe finanțarea serviciilor guvernamentale și cu subvențiile pentru asigurările de sănătate (ACA), programele sociale și alte priorități bugetare. Doar că marea îmbîrligătură vine pe primul loc – cum altfel? –, de la Sănătate, arză-o-ar focul! Mai mult de 90% din cei înscriși în ACA beneficiază de subvenții care sînt plătite direct companiilor de asigurări pentru a reduce costurile lunare ale primelor de asigurare. Trump consideră că avantajele merg prea mult către firmele de asigurări, nu către cetățeni.
Stați așa, că nu e tot. 900.000 de angajați federali au fost trimiși în concediu fără plată și alți aproape două milioane au continuat să lucreze, dar fără salariu. Mă, voi ați băut apă după România! Cîteva servicii federale, cum ar fi NIH, CDC, programele WIC și parcurile naționale, au fost parțial sau total închise. Cei 42 de milioane care depind de ajutoarele alimentare SNAP au rămas cu buza umflată – și jur că nu e de la silicon. Criza va reduce PIB-ul american cu pînă la 2%.
Să fie ei la ei, maică, și să se ia, dacă se iubesc, numai că, mie, unuia, mi se pare că nimeni nu vede elefantul din încăpere, deși namila e ca pușca lui Cehov. Toți știu că e acolo, doar că nimeni nu are curaj să îi înșface trompa.
Așadar, să desfacem pachețelele de la Sănătate.
În 2024, cele mai mari companii de asigurări de sănătate din SUA au înregistrat profituri cumulate estimate la aproximativ 71,3 miliarde de dolari. Iar cifrele astea sînt doar pentru cei șapte mari asigurători publici, cum ar fi UnitedHealth Group, Elevance Health, CVS Health (Aetna), Cigna, Centene, Humana și Molina Healthcare. Hai, că, totuși, 71 de miliarde e o sumă frumușică, să recunoaștem. Însă, probabil, e mult prea mică, dacă s-ar compara cu giganții tehnologici. Dar, pentru cine cunoaște chichițele legislative americane, ăsta nu e nici un secret. Dacă nu faci o asigurare care să-ți depășească veniturile, ai toate șansele să crăpi la ușa spitalului. Cînd ești un nașparliu din clasa de jos, scoți banu’ și-ți dai sufletul. Iar dacă luăm toată afacerea la bani mărunți, asigurările medicale, așa cum sînt statuate în țara deplinei libertăți, nu-s altceva decît un intermediar între medic și pacient. E o cursă a înarmărilor profitabile care duce automat la creșterea prețului final. Iar la final, singurul păgubit este pacientul. Cum spuneam, parcă au băut apă după băieții deștepți din energia neaoșă. Nu e un secret că, la un tratament egal, prețul american e cam de trei ori mai mare decît cel european, fără ca serviciile să ofere măcar o măslină în plus. Dar nici asta nu ar fi nimic. Pentru 17% din asigurați s-a refuzat plata serviciilor medicale, iar jumătate dintre cei care au fost refuzați la acoperire au suferit și întîrzieri, și agravarea stării de sănătate. Nu e deloc neobișnuit să primești diferite facturi de la spital, medici, laboratoare și ambulanță, unele neacoperite de asigurare. Apoi facturile pot include și taxe sau penalități pentru plata întîrziată, deși nefericitul e asigurat. Unde mai pui că nu te duci unde vrei tu, ci unde vrea firma. Iar dacă ești într-un oraș străin, te-a luat gaia. Spun asta nu pentru că aș disprețui în vreun fel asigurările private, ci pentru că, atunci cînd ele dictează singure prețurile, fără opreliști, se constituie într-un monopol. Cam așa am auzit, de curînd, că se va întîmpla și cu România, cînd companiile particulare vor face proiectul de țară. Poate vă amintiți de visul lui Băsescu, ăla cu BGS, Salvările particulare. Mie mi s-a întîmplat în străinătate, după un accident minor. A venit Salvarea particulară și, pînă nu am decartat 250 de euro, n-a catadicsit să mă ducă la spital. O distanță de 3 kilometri și am coborît pe picioarele mele. Deci ce înțeleg eu? – muncă mai puțină, profituri mai mari. Mă întreb de ce naiba nu s-a-ntîmplat cum a visat liderul maxim, să-mi văd concetățenii făcînd împrumuturi doar ca să ajungă la spital. Doamne, ce muzică de șoareci mi-ar fi gîdilat urechile! Dar de ce să plîngă mama? Las’ să plîngă mă-ta, americanule!
Îmi imaginez că, de 43 de zile, rugăciunea de seară a fiecărui american sună așa: „Fă-mă, Doamne, sănătos și la pungă gros“. E, să o recunoaștem, visul american împlinit.
Trebuia sa chemati ProTv la faza cu salvarea particulara