Săraci cei fericiți cu duhul

Un studiu recent arată că România este pe ultimul loc

în UE în privința coeficientului de inteligență. Vestea bună însă vine aparent când aflăm că suntem și noi pe primul loc la ceva: la analfabetism funcțional. Probabil că aceste dovezi sunt cele mai elocvente atunci când încercăm să înțelegem cum există cohorte de conaționali care cred cu tărie că apa din Vidraru a fost îmbuteliată de francezi și că Soros îl plătește pe fiecare român care se află în dezacord cu ei. Antivaccinismul, obsesia conspirației, dacopatia sunt markeri ai fenomenului de a-i avea printre noi pe unii care cred că dețin nu doar adevărul absolut, ci și sentimentul patriotic la superlativ în antiteză cu ceilalți români care devin trădători pentru simplul fapt că nu huiduie împreună cu ei. Exemplele se pot înșira aici pe câteva pagini și sunt tot atâtea efecte ale cauzelor arătate de studiile cu pricina. Educația poate reformula prostia într-o stare de resemnare inocentă, în timp ce lipsa educației îl face pe prost mai agresiv și chiar îl pune în postura unui cuceritor.

Negarea științei și a culturii în numele tradiționalismului

și a identității naționale sunt tezele false prin care mârlănia și argumentele unei logici fracturate sunt impuse prin violența limbajului sărac în cuvinte și idei. Prostul agresiv, îmbrăcat în costum național, ținând în mână o cruce, recitând cu patos cuvinte ca „țară“, „popor“, „națiune“, atrage admiratori vrăjiți de zbieretele sale. Acest prost patetic este deja personaj caragialesc, dar cum să sesizeze asta un spectator cu un IQ sub medie, analfabet funcțional care, chiar dacă l-ar citi pe Caragiale cu forța, tot nu ar înțelege nimic? Suntem într-un cerc vicios construit cu migală în ultimii 35 de ani prin demolarea învățământului românesc și prin accederea la putere, pe ruinele culturii naționale, a unor nătărăi cu diplome de doctorat false.

Am plecat de la înșelarea oamenilor simpli cu o sacoșă

cu sigla partidului în care erau un kil de mălai, o sticlă de ulei și o pungă de zahăr și am ajuns la TikTok, algoritmi și Inteligență Artificială. Acum douăzeci de ani încă mai funcționa gașca de partid județeană care mergea să-i prostească pe fraieri din primărie în primărie și din casă în casă, promițându-le un viitor luminos în schimbul votului. An de an, partidul a creat ceva mai nociv pentru țară chiar decât analfabetul funcțional care intră în cabina de vot: prostul funcțional care ajunge să ocupe funcții de demnitar ales. Dă-i acestuia Internetul și va cuceri lumea.

Cum promisiunea unui viitor mai bun a fost o țeapă,

iar tehnologia a evoluat, astăzi oamenii partidelor stau comod acasă, în sedii sau în Parlament și fac live pe Facebook și TikTok. Dacă nu-i mai crede nimeni că pot livra viitor, atunci ei trebuie să creeze un dușman care amenință și bruma de viitor pe care o mai visează alegătorii din partea aleșilor. Lepădându-se de rolul făuritorului de viitor pentru plebe, politicianul devine un arhanghel care păzește națiunea de balaurul care vrea să îngurgiteze viitorul care nu a mai fost. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de analfabeți și proști cât mai mulți.

În aceste circumstanțe, victoria politică vine atunci când frica maselor se transformă în ură.

Cu cât sunt mai săraci, cu atât e mai ieftin să-i determini pe proști să-ți creadă lozincile pe care le silabisesc, identificând balaurul, urându-l, iar asta le va lua tot timpul. Politicianul modern nu mai trebuie să intre în casele votanților ca acum un sfert de secol pentru că intră direct în mințile lor prin forța algoritmilor mânuiți de companii din Statele Unite și din China. Iar gloatele care adună indivizi mai slabi de minte nu au cum să se prindă că apostolii izolării se bazează pe instrumente de persuasiune globală. Dă-le un lider ticălos și vor demola patria în numele patriei.

Ferme de trolli și fabrici de boți din orașe

precum Vladivostok, Izmir, Niș sau Miskolc își trimit în mediul virtual oștirile ideologice, aflate în slujba unor împărați globali, pentru a-i susține pe voievozii locali din Călărași, București, Turda sau Timișoara. O avalanșă de mesaje sunt croite pe dorința fiecărui utilizator de Internet pentru a-i crea endorfine celui sărac cu duhul, iar programele din spatele rețelelor sociale și ale site-urilor îi identifică cu fiecare postare frustrările. Amestecul de plăcere și conflict naște în cele din urmă angoase, teama difuză fiind terenul fertil pe care sunt construite cele mai de succes politici ale lumii moderne.

Arta este să reușești să te faci util pentru un individ cu probleme

fără să-i arăți cauza frustrărilor sale, drenându-i în schimb nefericirea într-un sentiment de ură cu țintă difuză. Frica de necunoscut, de exterior, frica de străini este poate cea mai veche frică a umanității, căci încă de pe vremea suveranismului de grotă oamenii din interior se temeau de lumea de afară, o lume ostilă în care fojgăiau fiare și triburi rivale cu măciuci grele. Șamanul care invoca spiritele pentru a proteja grota, pe vremea de început a lui Homo sapiens, acum face live cu telefonul smart.

Războiul hibrid rus a produs cel mai mare deranj în alegerile din Europa exact în România,

țara cu cetățeni care au obținut cele mai modeste rezultate la testele cognitive. Ei bine, din studiile enunțate la începutul acestor rânduri reiese că mulți români de astăzi nu au un bagaj de cunoștințe mai mare decât oamenii de Cro-Magnon, chiar dacă știu să intre în funcțiile telefonului mobil, fac plăți cu cardul la mall și reușesc să cheme un taxi prin aplicația de ride sharing. Asta și explică paradoxul că, în țara cu cea mai mică medie de IQ și cu cel mai mare număr de analfabeți funcțional, a fost votat un matematician olimpic căruia o sumedenie de oameni cu opt clase primare îi contestă vehement capacitatea intelectuală.