Cel mai nou complex rezidențial de pe teritoriul României era, în același timp, și cel mai vechi. De când Elon Musk descoperise mașina timpului, astfel de paradoxuri erau posibile. De ce să mai construiești într-un oraș plin de betoane, când poți să ridici cartiere întregi pe un mal pustiu al Dâmboviței, pe vremea când ciobanul Bucur era doar o sclipire în ochii părinților lui?
– Veniți după mine, pe aici e blocul, spuse agentul imobiliar, arătându-i o potecă printre bălării.
– Aici? În pădure?
– Nu e o pădure. E doar un crâng cochet, unde-o să amenajăm un parc. În șase luni o să fie și un loc de joacă pentru copii. Trebuia să fie gata deja, dar am avut unele probleme. Ne-au cotropit tătarii.
– Sunt și tătari?
– Tehnic vorbind, nu. Tătarii sunt la sute de kilometri distanță, dar mai cotropesc zonele astea ca să jefuiască și să ia localnici în robie.
– Uau! Sună periculos.
– Nu e deloc. Va fi mereu un paznic în ghereta aia de la poartă.
– Și poate să le țină piept de unul singur?
– E foarte bine echipat. Are la el un spray lacrimogen și un baston. Plus că lasă bariera jos și nu mai intră nici un tătar în incinta complexului.
– Și turcii?
– Avem o înțelegere cu Baiazid. Le plătim direct lor tribut. Zece mii de euro pe an, plus zece băieți care să fie luați la oaste și să fie crescuți în credința mahomedană.
– Trebuie să le dăm zece băieți de la noi?!
– Da. Oricum, multă lume vrea să-și trimită copiii la studii în străinătate.
– La studii, nu în corpul de ieniceri ai sultanului!
– Măcar așa se-aleg cu o meserie. Ce, e mai bine dacă merg patru ani la Londra ca să facă științe politice, doar ca să se-ntoarcă pe urmă în țară și să lucreze într-o agenție de PR pe 18 milioane? Credeți-mă, e mare lucru să ieși ienicer. Statul te-mbracă, statul îți dă casă. Ca ienicer nu mori de foame.
– Nu, dar mori în bătălie.
– Să știți că nu se mai fac războaie ca pe vremuri.
– Serios? Dar în ce an suntem?
– 1393.
– 1393?! La anul e bătălia de la Rovine. Nu, exclus, nu mă mut aici. Nu vreau să mă omoare o săgeată rătăcită în timp ce-mi beau cafeaua pe balcon.
– Ce săgeată? Aici e o zonă așa de liniștită… Poți să ieși să te plimbi la orice oră.
Deodată se auzi un lătrat prelung.
– Ce s-a auzit?
– Ce să se-audă?
– Sunt maidanezi prin zonă?
– Exclus! De unde maidanezi?
– Uite-i acolo!
– Aaaa, e doar o haită de lupi. V-ați speriat degeaba.
– Nu, deci nici nu mă gândesc să-mi cumpăr aici. În altă perioadă istorică n-aveți?
– Ar mai fi ceva pe la 1461, dar apartamentul e la mâna a doua.
– Proprietarul vrea să se mute?
– Nu chiar. Tocmai l-a tras în țeapă Vodă pentru că a dat cu bormașina la opt dimineața.
1.758 de vizualizări
