Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice

Zoom Scene istorice

Cetatea de scaun a Sucevei, 1475

-Aș vrea și eu să depun o plângere.
-Vă ascult.
-Da, deci vreau să reclam o tentativă de omor la adresa mea, pe care-au pus-o la cale colegii mei de la job, care-s ciobani, ca și mine, și care s-au vorbit între ei să mă omoare.
-E foarte grav de spuneți acolo.
-Dacă nu era grav, nu veneam.
-Și au încercat ceva? Adică au făcut vreo mișcare? Te-a atins vreunul cu ciomagul sau cu vreun dos de palmă?
-Nu.
-Atunci de unde știi că vor să te omoare? I-ai auzit tu?
-Nu i-am auzit eu, personal…
-Dar cine i-a auzit?
-O prietenă.
-Da, ce, aveți femei acolo, în creierii munților, unde mergeți voi ca să pașteți oile?
-E mai complicat. O să sune puțin ciudat și-o să râdeți de mine dacă vă spun…
-Dar spune, măi, omule, odată, nu mă mai ține din treabă. Ce fomeie ți-o zis ție că vrea să te omoare ăștia doi?
-O cheamă Mioara.
-Și numele de familie?
-N-are, că-i o oaie de la mine din turmă.
-…
-Vorbesc serios.
-Măi, omule, și cum ți-a zis ție oaia? Ai citit în urdă, sau cum?
-Nu, că vorbește.
-Tu-ți… Tu-ți bați joc de mine?
-Da, vă înțeleg, știam că n-o să mă credeți și am adus-o cu mine, ca să vă demonstrez.
-Ai adus oaia cu tine?
-Da, mă așteaptă afară, am priponit-o de automatul pentru cafea.

Ciobănașul moldovean iese din birou și, după un minut, intră la loc, cu oaia de funie.

-Mioriță laie, laie bucălaie, ia zi ceva. Arată-i domnului că poți să vorbești.
Oaia, nimic.
-Hai, mioară, zi ceva, orice.
Oaia, nimic.
-Acum nu mai ai chef de vorbă? Hai, zi ceva, ce vrei tu.
Oaie behăie de două ori.
-Ce-a zis?
-N-a zis nimic, doar a behăit. Vă jur că până acum a vorbit. Știe și poezii pe de rost, nu știu unde le-a învățat.
-Cred că tu ai venit aici ca să faci mișto de mine.
-Nu, vă jur…
-Ieși afară!

Ciobănașul moldovean iese din biroul polițistului domnesc, cu oaia de funie. E o zi friguroasă de ianuarie. Soarele stă să apună ca un nuntaș care cade sub masă la o nuntă cosmică.

-Știi, cât stăteam eu acolo priponită de aparatul pentru cafea, au trecut pe langa mine doi călăreți de-ai lui Vodă.
-Nu mă interesează.
-Ar trebui, că vorbeau despre tine. Ziceau că vor să te omoare.
-Taci, te rog.

Dacii

-Îți vine să crezi? Am reușit să trimitem primul om sub Munții Bucegi.
-Nu știu ce să zic…
-Cum adică? Nu ești mândru? Gândește-te și tu! Primul om sub Munții Bucegi a fost un dac. Asta o să rămână peste secole.
-Băi, pe bune, nu prea cred varianta lor oficială.
-Și de ce nu?
-Serios, mie asta mi se pare propagandă ieftină în cursa înarmării cu romanii.
-Dar ai văzut și tu imaginile.
-E o făcătură. Se vede clar că-i o înscenare dintr-un teatru grecesc. Dacă te uiți mai atent, poți să vezi stindardul cu cap de lup cum flutură-n vânt. Toată lumea știe că sub Munții Bucegi nu bate vântul.
-Ești nebun.
-Serios, a fost teatru ieftin. Ah, și vorbele pe care le-a spus dacul nostru despre trecătoarea aia prin care a ajuns acolo. Cică Pasul Predeal e un pas mic pentru om, dar un pas uriaș pentru omenire. Bă, mă lași?

Cetatea de scaun a Sucevei, 1475

-Psst, stăpâne!
-Ce e?
-Stăpâne, ia vino mai încoa.
-Ce s-a-ntâmplat, oița mea năzdrăvană?
-Stăpâne, cât ai fost tu la baie, tipii ăia doi de la masa din spate s-au vorbit între ei ca să te omoare.
-Of, iar începem?
-Vorbesc serios. Te-au auzit că ai comandat cârnăciori de Pleșcoi și au zis hmm ce interesant, aici au cârnați de Pleșcoi, ar merge numa bine la berea asta. Dar când au comandat și ei cârnați, ospătarul le-a zis că nu mai are și că tu ai luat ultima porție. Așa că acum s-au vorbit ca să te omoare și să-ți ia cârnații de Pleșcoi, pur și simplu nu se pot abține. Ar face moarte de om pentru cârnații ăia.
-Știi ce? Nu mai vreau nimic.
-Cum așa?
-Uite, așa bine. Hei, chelner, ia vino-ncoa!
-Se dorește a se mai comanda ceva?
-Nu, dimpotrivă. Să știi că nu mai vreau porția aia de cârnați. Dă-o la domnii de colo, înțeleg că au nevoie de ea mai mult decât mine, dacă-s gata să comită un omor calificat și să-i dea la știrile de la ora 5, unde să se facă de râs că n-au omorât nici măcar pentru băutură. Gata, eu nu mai vreau nimic. Adu-mi o apă doar.
-Am înțeles. Deci o apă.
-O apă plată și nimic altceva. Mai bine flămând decât mort printr-un șanț pentru că au vrut unii porția mea de cârnați. Oricum ar trebui să trec la dietă. Lumea zice de mine că-s tras ca prin inel, dar nu mai e chiar așa. Urda aia se depune direct pe coapse.
-Ok, dar să știi că e o problemă.
-N-aveți apă?
-Ba avem, dar e otrăvită. N-ai auzit că au năvălit turcii? Vodă a pârjolit câmpurile și a otrivăt toate fântânile. Îți aduc așa, otrăvită?
-Cât de otrăvită e?
-Foarte. Mori de la ea.
-Gen, imediat?
-Nu chiar, te mai și chinui puțin.
-Of, cum e mai rău. Se pare că n-am scăpare. Bun, adu-mi apă de care ai, dar te mai rog ceva.
-Vrei și gheață?
-Nu, nu asta. Ai tu grijă, de rog, să mă-ngroape după ce mor în dosul stânii, să-mi aud cânii.
-Bun, am notat. Se mai dorește ceva?
-Asta ar fi tot.

Nici nu plecă bine chelnerul că, de la o masă vecină, un bărbat care până atunci băuse în tăcere din ulcica lui de vin, se ridică deodată și, din doi pași, veni la masa ciobănașului moldovean.

-Tinere, am auzit eu bine? Cumva nu ți-e frică de moarte?
-Mi-e frică, normal, dar degeaba. Nu vezi că tot nu scap? Dacă nu mă omoară alți ciobani, mă omoară turcii, dacă nu mă omoară turcii, mă omoară drumeții de la han ca să-mi ia porția de cârnați, iar dacă scap de drumeți, mă omoară apa din fântânile pe care le-a otrăvit Vodă. Deja nu mai suport. Fie ce-o fi.
-Bravo, ești omul de care am nevoie.
-Tu fiind cine?
-Permite-mi să mă prezint. Sunt Vicențiu Jder, scouter la academia de răzeși a lui Vodă. Asta e cartea mea de vizită.
-Îmi pare bine, ce să zic.
-Ce-ai zice să te fac celebru? Sâmbătă ne batem cu turcii la Vaslui. Hai cu noi, să lupți în prima linie!
-Ai zis cumva sâmbătă?
-Da, pe la 11, așa.
-Ah, sâmbătă chiar nu pot. Merg la o nuntă.
-Serios? A cui?
-Ăăă… a mea. Știi, mă însor cu o mândră crăiasă a lumii mireasă. M-aș bate cu turcii, dar chiar nu pot să ajung. Am vorbit deja cu invitații, brazi și păltinași urmează să fie nuntași, preoți, munții mari, paseri, lăutari, păsărele mii și stele făclii.
-Am înțeles, deci tot pe vrăjeală ai rămas.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]