–Scoate banii. Ăsta e un jaf.
–Of, exact de ce mi-era frică. Oricum, mă gândeam eu că n-ai adus degeaba un pistol într-o bancă. Am sperat până-n ultima clipă să nu fie real. Știi, uneori mai bag niște boabe, ca să treacă mai repede ziua de lucru.
–Ah, dar te asigur că sunt real. Și eu, și pistolul.
–Vrei banii, să înțeleg.
–Pe toți.
–OK, ți-i aduc imediat. Nu e nevoie să fie nimeni rănit. De fapt, îi am pe toți aici, pregătiți, sub birou.
–Uau, cum așa?
–Sincer să fiu, mă așteptam la un jaf. Am avut, așa, o presimțire toată săptămâna.
–Ești o figură.
–Mulțumesc. Mi s-a mai spus. Deci iei gențile astea sau ai tu sacul tău pentru bani?
–Am sacul meu. Dar uite ce te rog…
–Spune.
–Aș putea să plătesc și rata la bancă tot acum?
–Să plătești rata?
–Știi, eu am un credit ipotecar chiar la banca asta și, dacă tot sunt aici, mă gândeam să plătesc și rata, să nu fac două drumuri.
–Mi-ați putea da un nume?
–Sigur.
–Și-un act de identitate.
–Uite aici buletinul.
–V-aș ruga să dați puțin masca la o parte, ca să mă asigur că sunteți cel din poză.
–Ah, corect, masca.
–Bun, ajunge, am văzut.
–O s-o pun la loc, dacă nu e vreo problemă. Nu-mi place să fiu văzut, mai ales pe camere.
–Vă înțeleg perfect. Dar… ah, e o problemă.
–N-ai găsit numele?
–Ba tocmai că l-am găsit. Cică erați în urmă cu patru rate.
–Imposibil. Erau doar trei.
–Mie-mi arată că patru. Ieri trebuia plătită a patra.
–Of, și voiam să fac asta ieri.
–Mă tem că acum e prea târziu. Îmi arată aici că executorul e deja la locație, vă confiscă proprietatea.
–Acum?!
–Chiar în aceste momente.
–Așa de repede? Imposibil.
–Totul e automatizat, cum se ajunge la un număr de rate restante, imediat se execută proprietatea. Dar dacă vă grăbiți îi găsiți acolo, și pe el, și pe cine mai e din partea băncii.
–Păi, chiar acolo o să mă duc. La revedere!
–Alo, pistolul! Ați uitat pistolul.
–Ah, corect. Mulțumesc.
–Păi, ce faceți, mi-l lăsați mie aici, să am probleme pe urmă?
