Scoateți bani din cingători, pentru domnii procurori!

De obicei, în societățile bine așezate, în care termeni precum “responsabilitate” sau “consecințe” nu și-au pierdut înțelesul, cel care greșește ajunge, până la urmă, să și plătească. Doar în societăți deformate, precum cea de care încercăm să scăpăm de 28 de ani, e permis ca succesele să fie individualizate, în timp ce eșecurile devin o răspundere colectivă, fără ca nimeni să încerce cu adevărat să găsească vinovatul sau vinovații și să obțină necesarele reparații.

În mod straniu, pe măsură ce se acutizează sentimentul că suntem contribuabili și că toate greșelile făcute în numele statului sunt plătite din buzunarul nostru, mai găsim încă puterea să acuzăm în masă anumite părți ale statului și să iertăm, tot în masă, altele. Știm că pentru lipsa autostrăzilor, pentru lipsa spitalelor decente și a școlilor bune sunt de vină politicienii, dar pentru milioanele care ni se scurg printre degete drept despăgubiri fixate de CEDO de vină e doar soarta.

Săptămâna trecută,

un fost acuzat al procurorilor DNA a anunțat că va cere statului român despăgubiri de 6,5 milioane de lei. Este vorba despre Dan Radu Rușanu, care a stat în arest preventiv timp de patru luni și în arest la domiciliu timp de alte trei luni. În această perioadă, Rușanu și-a pierdut și funcția de președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, funcție pe care o ocupase doar patru luni din cei cinci ani cât avea mandatul pentru care fusese numit. Arestat, băgat în închisoare, încuiat în casă, dat afară de la serviciu, Dan Radu Rușanu a fost achitat definitiv în iunie 2017, pentru că procurorii au fost incapabili să dovedească acuzațiile pe care i le-au adus.

Așa că, în cele din urmă, fostul șef al ASF s-a hotărât, încă din noiembrie 2017, să recupereze de la statul român o parte din ceea ce a pierdut în ultimii ani. De la statul român, adică de la toți cei care plătesc impozite și taxe acestui stat, inclusiv de la cei care plătesc impozite, dar susțin necondiționat DNA-ul, oricât de abuziv ar fi câteodată.

Pe 30 ianuarie, în Parlamentul European

va fi deschisă o expoziție de fotografie organizată de către doamna Monica Macovei, expoziție care-i anunță pe europarlamentari că românii ocupă străzile, pentru că vor justiție, nu corupție.

Nu credem că există vreun cetățean onest al vreunei țări europene care să-și dorească, sincer, corupție. Cu excepția corupților, desigur, dar ei nu intră în categoria cetățenilor onești.

Totuși, insistența doamnei Macovei de a promova mișcările de stradă drept unică voce a României e demnă de o cauză mai bună. Talibanismul acesta împins până pe marginea prăpastiei, extremismul și incapacitatea de a vedea dincolo de gardul spoit fac din așa-zisa luptă anticorupție cea mai lipsită de nuanțe bătălie a ultimilor ani. În timp ce Justiția pare a funcționa în niște parametri normali, în ultima vreme, propaganda nu are decât un singur taler al balanței, cel pe care a așezat procurorii atunci când i-a desemnat drept cel mai de preț dar făcut de Dumnezeu românilor.

Mai e ceva vreme

până când șefa DNA va prezenta bilanțul anual al instituției. Dacă va mai apuca să-l prezinte domnia-sa, sau în perioada bilanțurilor societatea românească se va afla în căutarea unui nou șef al Departamentului Național Anticorupție. Dar oricine va prezenta bilanțul cu pricina, ar face bine să includă, de data aceasta, nu doar triumfalistele condamnări, ci și rușinoasele întoarceri de dosare, întoarceri care, în timp, vor adăuga noi și noi milioane la nota de plată pe care noi, contribuabilii, trebuie să o achităm în numele celor care pretind că fac dreptate prin rechizitorii strâmbe, prost întocmite și, uneori, de-a dreptul ridicole.

Căci, în ultimii ani,

astfel de rechizitorii, pe care judecătorii le resping din start, trimițându-i pe procurori să-și dea olecuță silința, au început să fie din ce în ce mai dese. Unele sunt atât de transparent neîndemânatice, încât casele de pariuri nu le-ar accepta, pe motiv de tentativă de blat.

Pe 20 decembrie, de exemplu, neînfricaților luptători din presa națională, celor cărora nu le scapă nici un comunicat al DNA, nici un e-mail venit de la doamna Kövesi cu o interceptare, un rechizitoriu, o scurgere de informații, le-a scăpat informația că judecătorii i-au luat de urechiușe pe procurorii DNA Constanța și le-au pus în brațe un alt dosar în care n-au fost capabili să convingă. Dosarul îi privea pe primarul din Tulcea, Constantin Hogea, pe fostul arhitect-șef al orașului și pe secretara Primăriei Tulcea. Toți trei ar fi trebuit, conform procurorilor, să răspundă pentru că în oraș s-a amenajat o parcare în fața unui magazin. O parcare de câteva locrui, unde ziua parchează clienții magazinului, fără a mai bloca circulația, iar seara și noaptea parchează locatarii din blocul de deasupra magazinului.

Judecătorii au constatat neregularitatea rechizitoriului și l-au trimis înapoi, la origini.

Este a doua oară când primarul din Tulcea este ținta unui dosar întocmit de DNA și tot a doua oară când procurorii nu reușesc să-i convingă pe judecători că știu despre ce vorbesc.

Dar e greu de crezut

că astfel de întâmplări vor apărea în expoziția foto a doamnei Macovei sau în bilanțul de obicei triumfalist al DNA. Cum nici pe paginile luptătorilor anticorupție din presă nu apar știrile cu dosare respinse de judecători pentru că nu sunt temeinic întocmite. Aparent, anticorupția știe SEO, iar simplele căutări pe Internet te pot induce în eroare. De pe paginile HotNews sau Digi24 nu afli decât că oamenii sunt trimiși în judecată de către DNA, iar astea sunt paginile care-ți apar primele atunci când cauți un nume de ales local sau de demnitar pe Google. Dacă le citești doar pe astea, nu ai cum să ai dubii. Succesele se țin lanț, procurorii au doar rezultate pozitive. Că nu înțelegi de ce crește nota de plată la CEDO, asta-i altă poveste. Pe care, de obicei, nu ai de unde s-o afli.

2.721 de vizualizări