Se caută un „escu“ pentru PSD

La o privire puțin atentă asupra ultimelor zile, am putea zice că pe Sorin Grindeanu l-a apucat cheful de muncă. Sau că, prin nu se știe ce minune, omul a aflat că e președintele PSD și plănuiește să rămînă în funcție și după acel congres care va trebui să fie organizat chiar mai devreme decît și-ar fi dorit actualul interimar. Ca să mai atenueze senzația de supapă a unei guvernări pe care o girează, fără să prea conteze în jocul deciziilor, Sorin Grindeanu a venit cu propriul program „pentru investiții, locuri de muncă și dezvoltare economică“, chestie pe care PSD ne-o va explica și răsexplica, într-un joc al opoziției constructive, al cărui scop ține mai degrabă de percepția internă pe care Grindeanu vrea să o proiecteze, anume că alianța asta e una în care el chiar contează și că, la limită, ar putea chiar să îmbrace haina unei alternative. 

Situația nu e însă deloc roz, căci toate aceste amînări, de la alegeri interne și pînă la alegerile pentru Primăria Capitalei, nu fac decît să alimenteze și mai tare o mică armată de partid în care frustrarea crește pe zi ce trece. Iar asta pare să fie marea dilemă a lui Grindeanu, căci alegerile interne, pe care le-ar vrea amînate cît de mult, trebuie totuși organizate înainte de alegerile pentru Primăria Capitalei. Riscul există, deși nu e foarte mare, însă o eventuală victorie a PSD la București l-ar transforma pe viitorul primar în favorit cert la șefia partidului. Și chiar dacă acest pericol poate fi eliminat prin organizarea unui congres înainte de alegerile parțiale din Capitală, el nu rezolvă complet problema.

În ciuda unei aparente treziri la viață și asumării rolului de lider al PSD, Grindeanu e departe de poziția în care ar coagula o majoritate internă. Mica demonstrație de forță, în care parlamentarii PSD s-au conformat și n-a fost unul care să voteze moțiunile, a rezolvat doar problema Titus Corlățean, în sensul că a devenit clar că omul nu este o opțiune serioasă pentru șefia partidului. Meciul pe care Grindeanu trebuie să-l joace nu a fost și nu este cel cu Titus Corlățean și grupurile de frustrați care ar patina puțin spre segmentul și retorica AUR, ci cu greii partidului, cu organizațiile care, de bine, de rău, reușesc în continuare să-și păstreze un electorat fidel. Cei care pînă mai ieri stăteau în expectativă și căutau o a treia soluție pare că și-au găsit totuși un campion care să poată fi prezentat sub forma unei schimbări mai serioase decît Grindeanu în locul lui Ciolacu. Și, chiar dacă se declară neinteresată și decisă să-și continue joaca în Bănie, Lia Olguța Vasilescu are suficiente argumente încît să și poată.