Pe urmele lui Maupassant, Caragiale a descoperit mina de aur care poate fi, la o adică, tribunalul pentru un scriitor care scrie pentru publicațiuni satirice. Pe Caragiale nu-l interesau marile procese, pe care le lăsa reporterilor de investigație ai cotidienelor vremii. Grecul avea treabă cu mărunțișurile. Ce te faci însă cînd fostul cap al statului, președintele, cum i-ar fi plăcut în tinerețe lui Caragiale să fie întîiul om al țării, se trezește acuzat de multe și mărunte?
Căci dosarele care i se redeschid lui Traian Băsescu seamănă cu floricelele de porumb. Ceea ce părea mai nimic și te miri ce pe vremea cînd Băsescu era președinte, ca boabele de porumb înainte de a fi puse la prăjit, expandează acum în dosare, unul după altul, în timp ce Băsescu își canonește bojocii de fumător, suflînd în foc, să-l stingă.
A greșit și el, ca omul, dar nu dinadins, ci din neglijență! Că a restituit cîteva zeci de case cuiva care a făcut pe proprietarul lor, folosindu-se de acte false? Un mizilic! Că-l acuză Gabriela Firea de șantaj, fiindcă i-a spus să-l lase în pace cu Nana, dacă vrea să-și mai găsească bărbatul acasă? O declarație politică! Că i-a confiscat telemobilul unei jurnaliste care se ținea după el la ieșirea din hipermarket? Un gest făcut la nervi! Că și-a dat singur o casă, deși n-avea dreptul? O treabă legală, chiar dacă imorală. Și, ce să vezi, mărunțișurile astea s-au transformat în abuz în serviciu, cînd Băsescu era primar, în tentativă de șantaj, în tîlhărie cu martori, urmată de insultă, și, în sfîrșit, în atribuire de foloase necuvenite.
Băsescu e singurul care mai face haz de aceste dosare, deși nu mai e hăhăitul lui obișnuit. Cel mai tare e dosarul cu „Țigancă împuțită!” în care fostul președinte al României s-ar putea trezi acuzat și de tîlhărie, fiindcă i-a smuls telefonul din mînă unei jurnaliste și i l-a confiscat vremelnic. Dacă ne luăm după precedente, în materie de „confiscări de telefoane” în plină stradă, care sînt anchetate și judecate drept tîlhării, Băsescu va trebui cel puțin să explice la tribunal care-i deosebirea între o tîhărie prezidențială și una obișnuită, săvîrșită de derbedeii patriei, care fac pîrnaie pentru asemenea sechestrări de obiecte, în folos personal.
Nici dușmanii cei mai înverșunați ai lui Traian Băsescu n-ar fi visat ca reformatorul Justiției să trebuiască să-și angajeze un avocat specializat în tîlhării ca să-l scoată basma curată pe fostul președinte în dosarul „țigăncii împuțite”.
Excelent articol !!! Au aparut si p(r)sotacii……”nuantatori”…haha…