De fiecare dată când Partidul Național Liberal se află într-un moment mai greuț, așa, din văioagele prin care-și duc existența bravii urmași ai Brătienilor se aude câte un vaiet prelung: „Daaaaaaan Motreaaaaaanuuuuu“. Orice om de bun-simț pune urechea în direcția de unde vine vaietul și întreabă, mirat: „Ce-ați zis, nu vă supărați? Puteți repeta?“. „Daaaaaaan Motreaaaaaanuuuuuuu!“, se aude vaietul, fără a se preciza nici de unde vine acesta, nici ce înseamnă.
Dar, cum-necum, Dan Motreanu, pe care alegătorul de rând nu l-ar recunoaște nici dacă i-ar fi strecurat în frigider, este considerat, mereu, speranța supremă a PNL. Este vehiculat ca prim-ministru, este pus, mereu, pe lista prezidențiabililor, i se atribuie fapte și minuni care n-au chip și nume. pare, câteodată, că fără Dan Motreanu nici măcar n-ar mai exista vreun Partid Național Liberal. Când ți-e lumea mai dragă, când nimeni nu se agită pe nici un subiect, auzi că Dan Motreanu nu e de acord cu ceva, e nemulțumit de altceva, are o părere despre vreun subiect arzător din interiorul partidului, al Guvernului, al țării. De ce, în ce calitate, bazându-se pe ce, asta nu ne spune nimeni.
Fantomele Brătienilor cu Dan Motreanu se consultă. Kogălniceanu, când mai vrea să vadă ce s-a ales de liberalismul românesc, spre Motreanu se uită întrebător. Fără Motreanu Dan nu se mișcă nici trecutul, nici prezentul și nici viitorul. Se spune că atunci când Mircea Ionescu Quintus își simțea finalul aproape, ar fi chemat preotul, să i se spovedească. „Părinte, că am fost un turnător ordinar mi se pare OK. Mi-este teamă, însă, să nu-l fi supărat vreodată, fără voia mea, pe Dan Motreanu.“ De-abia după ce popa l-a absolvit de orice păcate posibile față de Dan Motreanu a putut și bătrânul turnător să se ducă liniștit ca să întocmească note informative despre îngeri.
Cu excepția faptului că a fost, timp de un an, ministru al Agriculturii, acum aproape două decenii, și că este, de o eternitate, europarlamentar, Dan Motreanu este un mister. Nu-l știu membrii de partid, nu-l știu ziariștii, nu-l știu alegătorii altor partide, nu-l știe mai nimeni. Dacă n-ar avea pe unde dormi când ajunge în județul Alba, Ludovic Orban s-ar putea duce la casa fostului coleg și ar putea pretinde că el este Dan Motreanu, iar rudele și prietenii l-ar primi cu brațele deschise, crezându-l.
Orice s-ar întâmpla cu țara, cu lumea, cu sistemul nostru solar și cu galaxia, nu trebuie niciodată să ne facem griji prea mari: Dan Motreanu are sigur o părere fermă, o opinie contrară, ceva de declarat pe surse cuiva care, la rându-i, să declare că Dan Motreanu i-a făcut o declarație.
Că, la vârsta lui, Dan Motreanu ne are nici o realizare, n-a făcut nimic, n-a influențat cu nimic istoria recentă, contează mai puțin, spre deloc. Important e că Dan Motreanu există, iar asta este mai mult decât suficient.
47 de vizualizări
Un fel de Keyser Soze mult mai benign