Cunoşti sentimentul. Te uiţi pe meniul dintr-un club şi, brusc, îţi dai seama că eşti un rebel fără cauză şi nu vrei să le faci ălora vînzare. Şi prin „rebel fără cauză“ vreau să zic nesimţit. Şi prin „nesimţit“ vreau să zic extrem de sărac. Mă rog, definiţiile nu mai contează post-factum. Important e că nici Che Guevara nu s-ar îmbăta mangă după cum vor alţii. Fii şi tu special!
4. Kulturhaus. Intră în club cu orice tip de alcool vrei tu în buzunar, cumpărat de la hypermarket sau făcut în cadă, din şosete şi zahăr. Nu o să te controleze nimeni. La preţurile suspect de mici pe care le are băutura acolo, nimeni nu s-ar aştepta ca cineva să fie atît de nebun încît să intre cu băutură. E complet absurd, ţinînd cont că îmbeţi o echipă de fotbal cu mărunţişul pe care-l găseşti între pernuţele canapelei. Trebuie, totuşi, să fie un motiv pentru care preţurile sînt în halul ăsta de mici. Măcar aşa ştii că e cada ta şi sînt şosetele tale.
3. Club A. Există o ură ancestrală între club A şi Argentin-ul de peste stradă, unde băutura e mai ieftină şi de unde vine lumea cu plinul făcut şi fără chef de consumaţie. Aşa că fă-te că intri cu prietenii în club şi ţipă, din uşă, cît să te audă bodyguarzii şi angajaţii de la garderobă: „Bă, ăştia! Haideţi mai bine să ne îmbătăm în Argentin întîi şi venim după“. O să auzi cel mai profesionist cor de înjurături de pe planetă.
2. Bamboo. E atît de scump acolo încît băutul lîngă club e deja inginerie financiară. Dacă bei o sticlă de whisky cumpărată din duty-free în fiecare zi de week-end, într-o lună economiseşti un salariu mediu. Părinţii tăi or să fie extrem de mîndri de tine.
1. Baraka. Aleea din Herăstrău unde e localizată terasa e situată la un metru de bar şi majoritatea clienţilor stau în skate-park-ul alăturat. Ambele sînt domenii publice, deci n-au nici un drept să comenteze cînd scoţi din valiză baxul de vodcă şi suc de portocale şi începi să vinzi şurubelniţe la jumătate de preţ, rîzînd de berea lor la 10 lei. E puţin ilegal, dar dacă eşti iute de talpă poţi să te distrezi ca pe vremuri, în liceu, şi să pleci şi cu bani acasă.






