Sfaturile lui Marin Preda

Chiar dacă ținea la nepoții lui dinspre partea fratelui său Sae, Marin Preda nu l-a ajutat pe nici unul dintre ei să publice. Evita să le dea sfaturi scriitoricești, altfel însă îi ajuta și discuta cu plăcere cu ei despre literatură, caz în care le răspundea la întrebări. Le povestea și despre avatarurile lui amoroase, dar tot așa, fără să le dea sfaturi. Băieții stăteau la cămin, așa că nu-l deranjau, dar dacă aveau nevoie să rămînă în București, în vacanță, îi găzduia în garsoniera de deasupra garajului, unde își găsea și el liniștea cînd nu se putea duce la Mogoșoaia. În garsoniera aia își ținea cărțile la care îi plăcea să se întoarcă și ediții din propriile lui cărți, pe care făcea schimbări și tăieturi, pentru o nouă ediție. Asta era o dovadă de încredere pe care Preda n-o acorda nimănui. Fratele lui mai mic, Sae, care-i știa obiceiurile și neîncrederea în cei din jur, nu mai putea de mirare că Marin le îngăduia nepoților să stea în camera secretelor sale. Așa că și el mai încerca să-i tragă de limbă despre conținutul garsonierei. Romancierul împingea atît de departe încrederea în cei doi nepoți, Sorin și Marin, încît nu se supăra dacă mai primeau cîte un oaspete. Nici ei nu i-au înșelat-o. Marinică, mai apropiat de el, l-a întrebat odată, la un pahar prelungit, de ce nu voia să le dea sfaturi scriitoricești. Vorbind cu amîndoi, deși nu se adresa decît unuia singur, Moromete le spune că asta nu era o meserie pe care s-o înveți de la vreo rudă, că ajungi să scrii ca ăla de te învață și n-ai făcut nici o scofală. Dar mai era ceva, pentru scris nu te sfătuiești cu unul bătrîn, ci cu cei de vîrsta ta, că cu ăia te poți lua la ceartă! Cu unul bătrîn dai din cap și nu înțelegi nimic.