Simion sinus de alfa, Șoșoacă pi pe doi 

Nu e nevoie să știi trigonometrie ca să vezi oscilația mișcării suveraniste, cu suișuri și coborîșuri ondulate, ca în ecranul unui osciloscop pe care se face un reglaj de tensiune politică. AUR se comportă ca un partid cu cheiță, clădit pe principii ofițerești și pe un grup de aventurieri, a cărui menire a fost – așa, cel puțin, indică desfășurarea faptelor – să umple golul operativ lăsat de blegirea USR. AUR n-a apărut fără o analiză a pieței dacice și a tendințelor naționaliste din Europa, dar esența lui rămîne oportunismul tactic. Din suveranism se reglează victoria la prezidențiale și se ține în frîu coaliția PSD-PNL. AUR are misiunea să facă ceea ce USR nu s-a arătat capabil să facă: să dividă avantajos puterea politică și să pună pîrghii democratice în mîna unui grup nedemocratic.

AUR a intrat în forță pe scena politică, a adunat voturi și entuziasm, ba chiar a generat speranță în anumite zone ale societății locuite de geți și voievozi. Cînd însă a acumulat mai multă popularitate decît a fost proiectată pe linia de asamblare, a fost tras în jos. O parte din forța de tragere a fost naturală, și aici putem da exemplul prostiei, care acționează ca un cîmp spontan pretutindeni, în orice grup, organizație, partid, mai ales cînd e ajutată de credința în Zalmoxe și de tunelurile de sub Munții Carpați. Cealaltă forță e, însă, întocmită cu mijloace specifice muncii informativ-operative. Plecările din AUR și din Polul Suveranist, divorțul din familia Șoșoacă și trădările în cascadă din ultima vreme arată mai degrabă ca o frînă bine controlată decît ca un haos născut din simpla și sincera prostie.

Această pierdere de altitudine, care duce suveranismul în bucla negativă a sinusoidei, a început în momentul în care pentru coaliția PSD-PNL devenise clar că se va umbla la calendarul electoral și se vor comasa europarlamentarele cu localele. Dacă Iohannis, PNL și PSD au căzut de acord că viitorul președinte al României trebuie ales dintre Nicu și Marcel și, în plus, trebuie ales în septembrie, cu trei luni mai devreme, singurul plan de victorie a devenit prezența în turul doi a candidatului George Simion. Creșterea lui, prin urmare, trebuia reglată în așa fel încît să se califice, dar, în același timp, să nu-l bată pe candidatul coaliției. Și, cum sondajele au arătat că, pe fondul bîlbîielii de la Guvern, naționalismul și Simion au sărit calul, au apărut săculeții cu balast, care trag călărețul în jos. Șoșoacă, la rîndul ei, a fost încurajată, prin stimulare online, să-și accelereze țicneala, ca să poată deraia și să fie garată temporar pe o linie secundară, la depou.

Timpul pînă la prezidențiale s-a scurtat. E logic, așadar, ca măsurile de ajustare a valului dac să se ia mai devreme. Asta arată și că suveranismul a crescut mai mult decît era prevăzut, iar acum se lucrează la o sinusoidă convenabilă, așa încît, dacă s-a stabilit că Geoană nu mai are timp și Kövesi nu mai candidează, Nicu sau Marcel să se bucure de prezența lui George în turul doi.