Forţa fie cu Steaua, nu cu femeia
Orice scenă tandru-încurajatoare, cu un bărbat care-şi bate iubita pe umăr, încercând, în felul lui (mai simplu!), să-i comunice ceva gen „Linişteşte-te, pisi, o să fie bine!“, se termină cu femeia la spital, cu umărul în atele. Orice glumiţă fizică, de tip piedică, se termină cu tibia femeii praf, cu genunchiul dislocat şi/sau cu rotula catapultată pe televizor.
O ciupitură fină de obrăjor se lasă cu reconstrucţie facială, iar dacă, Doamne fereşte, ei îi rămâne un dumicat în gât şi tre’ s-o bată el pe spate, sfârşeşte, săraca, la reanimare, cu plămânii dezlipiţi, ficatul tasat, rinichii în loc de amigdale şi apendicele înfipt în inimă.
Bărbaţii au o mare dificultate în a-şi armoniza forţa fizică cu aceea a femeilor. Sunt nişte urşi mari şi stângaci care uită mereu că, dacă ne dau o labă după ceafă, în glumă, o să-şi petreacă noaptea la urgenţă, aşteptând să ne fie puse vertebrele la loc.
Asta e, de fapt, marea problemă: memoria scurtă, nu faptul că-şi exercită accidental forţa asupra noastră. Dacă ar reuşi să ţină minte că puterea lor nu e egală cu rezistenţa noastră, atunci n-ar avea fiecare la activ mai mult de o femeie mutilată (probabil, mama). Dar uită!! Le scrii acum pe o hârtiuţă, cu mână tremurândă, „Data viitoare nu mai da aşa tare, te roog!“ (ai spune-o pe gură, dar nu poţi, că ai tubul de oxigen), îţi jură plângând că n-o să mai facă, iar cu prima ocazie când te trag de urechiuşă în glumă, tre’ să te duci să-ţi pui aparat auditiv.
Oare ar fi o soluţie să umblăm cu nişte etichete imense, cu „ATENŢIE, FRAGIL“, lipite de noi?
Vînătaia e ruptă din rai
Nu există bărbat care să nu o fi auzit pe femeia de lîngă el spunînd despre unul, actor sau pieton, că arată bine „ca animal“. Tonul ei spune: „doar“ ca animal. În sensul că „animalul“ ăla nu are inteligenţa, tandreţea, profunzimea bărbatului de lîngă ea. Adică tu, băiatul cu început de chelie şi sfîrşit de colac de grăsime pe burtă (adevărul e că arăţi şi tu bine ca animal, doar că te asemeni prea mult cu un hipopotam).
Probabil că femeile au inventat chestia asta cu arătatul bine „ca animal“, cum am inventat noi prostia la blonde. Încă sînt brunete pe glob care cred că pe noi ne deranjează prostia blondelor, sau că ar conta că blondele-s proaste. Da, ne deranjează prostia la blonde, însă exact cum ne deranjează şi la brunete: doar atunci cînd sînt urîte.
Aşa e şi cu femeile care plescăie cînd îl văd pe Banderas cum smulge hainele de pe Salma Hayek şi-o izbeşte de toţi pereţii (o urcă pe garduri, cum ar spune domnul Ioaniţoaia). Credeţi că aia n-avea oasele chisăliţă, ligamentele înnodate sau smocuri de păr lipsă? Dar ce să facă? A vrut animal…
Cînd vă mai învineţim cu un „High Five“ ratat care vi se opreşte în gît, noi, bărbaţii inteligenţi, cei care vă iubim cu adevărat, nu facem altceva decît să vă deschidem ochii, să vă arătăm şi latura întunecată a acestor animale. Şi nu mă refer aici la faptul că lasă păr. Adevărate brute, pline de cruzime, care pun pariu că n-ar şti niciodată să-i spună unei femei căreia i-au apărut vergeturi sau i s-au mai lăsat ţîţele că singura frumuseţe care contează e aia interioară.
hai sa nu ne victimizam totusi, eu nu cred ca sunt femei care nu reactioneaza in acelasi mod, poate mai putin brutal, dar indeajuns cat sa isi „alinte” sotul cu depilatorul smulgandu-i firele de par la 15 minute dupa ce a adormit in timpul filmului, cum nu cred ca sunt femei care nu si-au testat coada de la matura pe spinarea barbatului in incercarea de a vedea cat il tine cocoasa… dar tot asa, din dragoste.
Cu toate ca inteleg ideea de gluma si exagerare in scopul relaxarii, chiar nu cred ca femeile sunt facute din plastic rascopt la soare, care la cea mai mica atingere se face bucatele, asa cum nu cred, fara suparare, ca barbatii sunt niste fiinte supranaturale, inzestrate cu o forta nimicitoare, astfel ca o mica ciupitura atrage dupa ea investitii de mii de euro in reconstructii faciale (poate doar pentru barbatul respectiv, daca femeia nu apreciaza gestul 😛 ).
Per total, cred ca ne lovim unii pe altii din greseala de multe ori, cred ca o gherutza bine plasata poate sa atraga dupa sine o vizita la oftalmolog chiar si pentru un tigru si, mai ales, cred ca ar trebui sa ne gandim la faptul ca o lovitura doare pe oricine, fie femeie, fie barbat.
Cum imi place mie razboiul asta etern dintre sexe.
Geez, Simona. Inteleg ca scrii de pe patul de spital, dupa ce ti-ai muscat limba?
N-am reusit pana acu sa-mi bag iubita in spital, desi port o urma eterna de zgarietura pe bot, marturie ca lucrurile o pot lua razna oriunde.
Dar razboiul este folositor. Ne intareste sistemul imunitar.
Draga Simona, sper din suflet ca esti bine si mai sper ca „atentia” animalului de alaturi nu te-a bagat in spital. Din pacate insa „sexul fragil” sau chiar „slab” nu este nicidecum femeia; Ma indoiesc ca exista macar un barbat animal sau nu care sa poata sa suporte o nastere. Asta fiind numai latura sa-i spunem „fizica” ce tine de „rezistenta fizica” a organismului feminin in fata celui masculin.
Pe latura „mentala” si acolo femeia este mult mai tare. Dand acelasi exemplu al „creatiei” care a fost totusi daruit doar femeii aceasta reuseste sa treaca trapid si peste perioadele de „lauzie” care sunt penibile mental. Barbatul insa cand cade in depresie in trebuie ani de zile sa „iasa” sau nici macar anii aia nu-i sunt suficienti decat ca sa „ascunda” realitatea.
Deci forta bruta simplu fizica a barbatului nu se poate compara cu „rezilienta” imensa a femeii. E doar „locala” si de termen scurt.
Si da barbatii sunt niste ursi stangaci dar femeile nu sunt nici pe departe „magazinele de portelanuri”(nici chiar in epoca gheiselor) pe care Simona vrea sa le credem.
Ca sa o spunem pe sleau pt barbati femeia este „raul necesar” in timp ce pt femei barbatul este eternul „urs” gata de a fi „dresat”. Dresat si nicidecum „educat” :-).
Amandoi au nevoie de celalalt. Cu toate constrangerile care deriva.