Cel mai mare din parcare
El și ea fumează țigara de după.
– Deci? – rupe el tăcerea.
– Deci ce?
– Deci cum a fost?
– Foarte bine a fost.
– Ești sigură?
– Da, mă, normal că sunt sigură.
– Foarte bine sau foarte-foarte bine?
– Foarte-foarte-foarte bine. Minunat.
Zâmbește, în sfârșit, mulțumit. Dacă ar fi cocoș, s-ar sui pe un gard și ar face "Cucurigu". Dar un gând îi umbrește brusc fruntea. Dacă ar fi cocoș, s-ar da jos de pe gard și s-ar duce după găină, s-o ia iar la întrebări.
– A fost cel mai bine din viața ta?
– Ăă… da.
– Ai ezitat…
Stinge țigara, se ridică și începe să se plimbe nervos prin cameră. Ea se precipită să-l liniștească.
– Băi, ce-i cu tine?
– Dacă e mai bun, nu-nțeleg de ce l-ai părăsit. Și de ce nu te duci la el. Ar trebui să te duci la el, serios. Nu e normal să fii cu cel mai bun?
"El" e fostul tău, pe care l-ai părăsit pentru bărbatul vieții, care tocmai tropăie nervos prin fața ta. Sau poate fi chiar primul prieten din liceu, ori ăla de la grădiniță, nu e clar pe cine i-a cășunat. E momentul în care trebuie să scoți din tolbă cuvintele magice.
– Tu ești cel mai bun.
– Hai, lasă, nu trebuie să mă consolezi.
– Nu te consolez. Chiar ești cel mai bun.
Parcă-parcă s-ar sui la loc pe gard, doar că nu e încă sigur.
– Sigur?
– Sigur. Nimeni, niciodată nu m-a… nu a fost atât de bun ca tine la pat!
– Și… ăăă? Știi tu ce vreau să zic…
– Bineînțeles. Nimeni nu o are la fel de mare ca tine. E imensă, e uriașă, nu am mai văzut niciodată așa ceva. Parcă ar fi o trompă de elefant.
– Cucuriguuu!
Istoria unei femei
La două zile după ce l-a cunoscut pe Gerard Butler, 
Mădă Ghenea l-a întrebat:
– Dar acum dacă m-ai mai vedea pe stradă, crezi că te-ai mai uita la mine? Știi, mă gîndesc că dacă ne-am întîlni azi, probabil că nici nu ne-am uita unul la altul… Chiar, tu mă mai vezi măcar cît de cît drăguță?
Orice femeie e, în mintea ei, într-un accelerat proces de degradare. Cum sînt anii de cîine măsurați cu șapte ani omenești, așa sînt anii de femeie, măsurați cu cîte șapte ani cîinești. Deci o femeie de 20 de ani are, de fapt, 980 de ani omenești. Cînd te bagi cu ea în pat, te poți aștepta să moară de bătrînețe în orice moment. Sau, mai rău, să facă pe ea ori să rămînă paralizată, cum mai rămîn babele. Mă rog… Oricum, mare atenție cu șoldurile, osteoporoza face ravagii la vîrsta aia.
La nici 30 de ani, totul e foarte departe în trecut pentru femeie. Te întreabă dacă-ți mai amintești în ce era îmbrăcată cînd ai văzut-o prima oară, pe un ton aproape de basm, are o incantație mitologică în gît. Ești tentat să-i spui că era într-o rochie lungă de lînă și-o fugăreau doi soldați romani ca s-o violeze. Aaa, nu, stai, că aia era mai tîrziu. Nu, cînd ai cunoscut-o nu purta nimic pe ea, dar nici nu-i trebuia, că abia dacă ieșea din grota în care locuia cu familia. Ăsta-i adevărul. Adevărul istoric.
O femeie e ca România care-și amintește mereu de perioada ei interbelică. Atunci era deșteaptă, bună, sexy și cu un viitor în față. În prezent, orice femeie e o babă comunistă.
Anunţ serios: Cartea "Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut" poate fi găsită în librării și pe site-ul Editurii Trei.
