Cei care au citit ultimul jurnal al lui Mircea Cărtărescu, intitulat Zen. Jurnal (2004-2010, apărut anul trecut la Editura Humanitas), au aflat că celebrul autor e supărat foc pe cîțiva critici tineri care (horribile dictu!) n-au apreciat la justa lui valoare volumul trei (Aripa dreaptă) al trilogiei Orbitor. Ce să zic? N-am citit formidabila trilogie, așa că nu mă bag. Constat totuși că și critici mai în vîrstă l-ar putea supăra pe Cărtărescu.
Astfel, Gelu Ionescu (n. 1937), cunoscut critic de la Europa Liberă, își încheie un articol despre Cărtărescu astfel: “Căci eu, tîrziu și departe fiind (criticul trăiește în Germania, n.m.), îmi și permit să scriu că Mircea Cărtărescu este cel mai interesant și mai realizat scriitor din literatura română (care a dat lumii cîțiva mari poeți), că peste opera lui bate aripa acelei păsări pe care o numesc (șchiop) universalitate. Și nu pot greși decît dacă viitoarele lui cărți mă vor contrazice. (s.m.)” (v. Observator cultural nr. 357, 8-14 martie 2012). Deci dl Gelu Ionescu crede că, dacă Cărtărescu va scrie în viitor niște cărți proaste, opera lui de pînă acum își pierde din valoare, ceea ce e o prostie. O carte foarte bună a unui autor nu este anulată de o carte proastă a aceluiași autor. Nici măcar criticii tineri, cei care n-au căzut pe spate în fața întregii trilogii Orbitor, n-au susținut așa ceva. Pentru ei primul volum al trilogiei este excepțional, al doilea scîrțîie și al treilea e ratat. Dacă ar fi folosit logica mai bătrînului lor confrate ar fi aruncat toată trilogia la gunoi.
