Pe micile ferestre care-i întretaie planurile de vacanță, președintele Iohannis privește cu îngrijorare spre alegerile parlamentare din toamnă. Sigur că, în cazul sașilor, îngrijorarea se manifestă discret, prin apariția unui mic punct de roșeață într-o zonă a corpului ce nu poate fi menționată aici, dar apropiații spun că președintele prezintă, de fapt, tot felul de simptome.
O bubiță aproape invizibilă, apărută la baza nasului, indică faptul că șeful statului e, practic, turbat de furie fiindcă Livia Stanciu n-a fost votată președinta Curții Constituționale. Un fel imperceptibil de a tăcea mai adînc față de cum tace de obicei spune că președintele e înnebunit de refuzul lui MRU de a demisiona de la SIE. O privire absentă, care urmărește cînd și cînd o muscă inexistentă, indică ura profundă pe care o nutrește față de Cezar Preda, pedelistul care a îndrăznit să-l critice în campanie. Un ușor scărpinat în fund, cînd lumea pare că privește în altă parte, ne poate spune că președintele ține morțiș să-l îndepărteze pe Blaga sau, dimpotrivă, poate însemna că Predoiu urmează să fie chemat la DNA.
Pronunția sacadată a unor cuvinte în timpul unui discurs citit arată iritarea produsă de numărul prea mic de copaci tăiați la Vila Lac 3, după cum lungirea anapoda a altor cuvinte înseamnă că prețul ridicat al instalației de irigație îi provoacă o bucurie puternică. Mîna dusă din senin la cravată, ca și cum ar verifica corectitudinea nodului, e semn că PSD îl scoate din minți cu scorul obținut la locale, iar cealaltă mînă nefăcînd nimic și atîrnînd, ca de obicei, pe lîngă corp spune că o bucurie nebună l-a cuprins cînd Dragnea a fost trimis în judecată.
Astfel, semnele care vorbesc despre trăirile interioare ale președintelui Iohannis pot fi descifrate de toți cei care au vrut să-și ia țara și au luat-o, de fapt, înapoi
