Ce frumos e litoralul românesc! Sînt defetiști cei care susțin că nu e ocupat sută la sută: nici vorbă! De pildă, pe plaja de la Neptun, din fața Vilei Scriitorilor, nu poți s-arunci un ac, darămite un chiștoc, fără să dai peste bătrîni ce cu mîndrie poartă lumina anilor în plete, peste bărbați burtoși, stăpîni pe soartă, peste mame și copii și douătrei fete mari. În special copiii, seamănă toți între ei, parcă s-au înmulțit prin diviziune directă, nici nu-ți mai dai seama care al cui ei. Ca număr, ei nu sînt întrecuți decît de cîini, blînzi și șchiopi, amușinînd tomberoanele asemenea neînfricaților urși carpatini.
Oferta culinară e foarte diversă: hamsii pînă la Vama Veche, iar de la vamă mai încolo tot ce-ți dorește inima. Dacă ți-e foame, nici nu mai știi încotro s-o iei: spre București sau Balcic?
La „Cireșica“, dansatoarele din ansamblul „Basarabia e România și invers“ îl așteaptă seară de seară pe dl președinte. Uneori dînsul vine, alteori apar, stătuți, numai bodyguarzii, pentru orice eventualitate.
Sînt și turiști străini, abia de-i poți număra. Eu am numărat doi, pe terasa hotelului „Belvedere“ din Olimp: sînt doi nemți octogenari, de fapt sași plecați în anii ’80 din România, veniți să-și serbeze nunta de aur aici, unde s-au și cunoscut, prin sindicat, la hotelul de alături, „Panoramic“, din păcate aflat acum, cu geamurile sparte, de 15 ani în renovare. El, soțul, mai povîrnit, nu poate bea decît apă plată, iar bătrînica nici atît, fiindcă la bar n-au decît apă minerală carbogazoasă. Au venit cu trenul în România, iar de la Curtici pînă la Mangalia au crezut c-ajung în Kazahstan.
(va urma)
