Slăvești un antreprenor ca să speli un turnător. Trista poveste de presă și parchet a lui Florin Hozoc

La gala eroilor, organizată de presă celor care plătesc, a apărut un invitat nou: Florin Hozoc. Portretul lui, lucrat în interviuri și articole aranjate, e încadrat într-o ramă scumpă. Hozoc e prezentat ca om de afaceri, filantrop, dăruitor național de aparatură pentru recoltat plasmă, critic al sistemului medical românesc (care ignoră producția de imunoglobulină și ucide oameni). E nevoie de astfel de eroi, care par să fi zburat direct din cuibarul păsării rare ca să fîlfîie din aripi, ocrotitor, desupra societății noastre bîntuite de ghinion.

Televiziuni cu patroni eliberați din pușcărie, publicații online care nu-și pot dovedi veniturile, blogări și copiști din biata presă de provincie luptă din răsputeri să-l promoveze pe Hozoc. Jurnaliștii angajați în planul de piar aleargă, fiecare după micile lui puteri, în jurul salonului de machiaj. Universul întreg conspiră pentru imaginea lui Florin Hozoc, așa încît muritorii să poată vedea în el un „expert în sănătate“, un fel de Asklepios cu bani, izbăvitor și luptător neînfricat pentru vindecarea țării. Campania de presă e condusă de o cunoscută agenție de comunicare, al cărei nume, Kensington, preferăm să-l trecem sub tăcere.

Povestea de succes în care e înfășurat Hozoc

vorbește despre un om cu spirit antreprenorial, implicat în importul de medicamente și aparatură medicală, CEO al cîtorva firme care aduc în țară, printre altele, imunoglobulină. Din textele fabricate și intervențiile sale televizate răzbate ideea că Hozoc, în mărinimia lui de expert filantrop, a donat statului român aparate de recoltat plasmă, dar că statul se tot pune de-a curmezișul și preferă să lase oamenii să moară.

Aceasta e proiecția campaniei de PR, care nu mai spune că Hozoc e, practic, singurul importator de imunoglobulină (tratament vital în multe boli rare și grave) și că insistența lui cu recoltarea plasmei (din care se obține imunoglobulina) are ca scop dobîndirea poziției de producător monopolist.

Chiar și așa, dacă lucrurile s-ar rezuma doar la activitățile din domeniul sănătății, n-ar fi mare lucru de reproșat acestei campanii de imagine. Numai că realitatea e cu totul alta.

Florin Hozoc e, de fapt, un monumental șpăgar.

Cu dublă calificare în manipularea banilor, adică mituitor și mituit, Hozoc a fost prins de DNA în dosarul „Mită pentru CFR“. Vorbim despre reabilitarea căii ferate București-Constanța, lucrare care a durat din 2006 pînă în 2014 și a costat cam un miliard de euro. Firma care a executat-o, Swietelsky din Austria, a fost nevoită să plătească șpăgi de 20 de milioane de euro ca să i se deblocheze plățile de la Guvern. Șpăgile au fost redenumite „comisioane“ și s-au dat unor oficiali români printr-un intermediar. Oficialii sînt celebrii Sebastian Vlădescu (fost ministru de Finanțe în guvernele Tăriceanu și Boc), Cristian Boureanu (deputat și combinator pedelist) și Ionuț Costea (fost președinte al Eximbank, membru al clanului Geoană-Costea). Intermediarul e nimeni altul decît noua celebritate a presei de cotlon, Florin Hozoc.

Dar, cîtă vreme alde Vlădescu, Boureanu, Costea sînt acum în faza de judecată și se așteaptă la sentințe lungi și literare, în genul Edmond Dantès la Chateau d’If, Florin Hozoc, colegul lor de fapte și de șpagă, zburdă liber ca paserea cerului și își ciripește povestea de antreprenor-binefăcător în cadrul campaniei de imagine. De ce oare?

Păi, fiindcă Florin s-a făcut denunțător

și i-a turnat la milimetru pe complicii săi mai neatenți la fazele cu procurori. Pe Sebastian Vlădescu, împreună cu care a importat ani buni plasmă printr-o firmă comună, l-a turnat cu cei peste trei milioane de euro primiți. Pe Cristian Boureanu, al cărui naș de cununie a fost, l-a turnat cu cei 2,2 milioane. Pe Ionuț Costea l-a denunțat cu cei peste patru milioane, pe Constantin Dascălu (secretar de stat la Transporturi), cu trei milioane și pe Mihaela Mititelu (influentă la CFR), cu un milion. Pînă și pe el însuși s-a dat în gît, cu o sumă deocamdată neclară, între 1,2 și două milioane de euro, după cum rezultă din declarații. Mai e de adăugat aici că Florin Hozoc a fost reprezentantul companiei Swietelsky și, din această calitate, el a inițiat discuția despre șpagă cu oficialii, fără să uite, la sfîrșit, să se mituiască și pe sine.

Între suma globală a mitei, asumată de compania austriacă,

adică 20 de milioane de euro, și suma care rezultă din denunțuri apare o diferență care variază între opt și cinci milioane. Acei bani par să se fi dus către fostul premier Boc, fostul ministru Berceanu și fosta ministră Boagiu, cei trei pedeliști fără de care nu puteau fi avizate lucrări și plăți la Ministerul Transporturilor. Dar acest nou dosar luptă din răsputeri cu prescrierea și cu deprinderea organelor de a cerceta doar în caz că vine o indicație de sus.

Să mergem, însă, mai departe pe firul nemuritoarei povești cu eroi născuți din clăbucii presei contra cost.

În vastele lui denunțuri contra prietenilor,

nașilor și partenerilor de afaceri, Florin Hozoc a indicat că plata anumitor comisioane s-a făcut prin firmele off-shore ale unui anume Trăilescu Filip, un combinator în căutare de ocazii, angajat să asigure aparența de legalitate a operațiunilor. Din datele disponibile în acest moment nu rezultă limpede că Florin Hozoc a făcut presiuni asupra lui Trăilescu pentru a-l determina să-și potrivească declarațiile cu procurorii și nici că ar exista un mod de operare folosit în mai multe cazuri.

Natura înțelegerii dintre infractorul denunțător și organele care-l folosesc seamănă, însă, prea puțin cu statuia de antreprenor mărinimos pe care și-o tot sculptează Hozoc.

Noua lui slujbă de la DNA îi cere să se tăvălească într-o mizerie greu de privit. De aceea e atîta nevoie de revopsirea harnică a condiției de turnător, dobîndite prin activitatea omului de succes.